Prolog ✔

15.5K 490 94
                                    

Stau la mine in camera si ma uit pe geam, afara ploua si tuna. Pe multi oameni ii sperie aceste fenomene ale naturii, pe mine insa nu.
Ador cand ploua, parca cerul e langa mine si ma sustine.

Multi cand ploua prefera sa stea inchisi in casa, sub o patura si cu o ciocolata calda in mana uitadu-se la filme.
Mie cand ploua imi place sa ies afara si sa ma plimb. Asta ma linisteste.
Dar din pacate nu pot face asta acum, afara s-a intunecat, si nu vreau sa dau de vreun aurolac sau drogat care sa se ia de mine...

Stropii de ploaie se izbeau brutal de geamul care ne despartea, parca voind sa ajunga la mine.
Luna cea misterioasa, tot odata si prietena mea cea mai buna, nu se mai vedea din cauza norilor negrii. Cu toate astea, stiam ca e acolo sus si ca vrea sa ma asculte cum o facea si in serile senine.
M-am ridicat usor de la geamul la care stateam si m-am dus la pat, mai exact sub pat. Acolo am toate trusele mele, toate chestiile mele care ma ajuta sa pictez.
Afara s-a format un peisaj prea frumos ca sa nu fie desenat.
Am luat o foaie si am inceput sa trasez usor cu creionul niste linii, care peste cateva mai multe minute urmau sa fie o capodopera.

Ador sa desenez.
Sa ma izolez de ceilalti din jur si imi creez o lume a mea in care pot face ce vreau. Pot sa amestec mai multe culori si nimeni nu imi poate interzice sa fac asta. Iar lucrul acesta ma face sa ma simt libera, imi mai alina golul din inima lasat de familia mea. Mai exact mama deoarece nu mi-am intalnit niciodata talal natural.
Revenind la mama, a murit acum aproape 2 ani, mai exact cand aveam aproape 15, acum avand aproape 17.

Mama a fost cea mai importanta fiinta din viata mea, puteam sa glumesc cu ea, puteam sa ii zic orice, puteam sa fac ce vreau.
Dar eu nu am vrut sa profit de bunatatea ei, fiind mereu devreme acasa, cu lectiile facute si invatate.
Poate de asta fratele meu mai mare ma ura cand eram toti 3...

Aceasta femeie importanta din viata mea a murit din cauza cancerului. Poate cea mai mare lovitura pe care mi-a putut-o da destinul.
Mama era o persoana minunata, mereu cu zambetul pe buze indiferent de starea pe care o avea.
Ma trezeam dimineata sa merg la scoala, ea era deja treaza pregatindu-mi micul-dejun mie si fratelui meu. Ajungeam dupa-masa de la scoala, ea era la munca ca sa ne poata da mie si fratelui meu tot ce dorim. Ma puneam seara la somn, ea era inca treaza facand treaba care mai era de facut prin casa.
Ma ajuta la teme, imi dadea mereu sfaturi bune...
Am incercat de mi de ori sa o ajut cu treburile prin casa ca sa nu mai stea pana seara tarziu treaza, iar ea imi multumea cu lacrimi in ochi, si imi spunea ca e mandra de copii ei.

Ea a fost prima care m-a dat la niste cursuri de chitara si canto vazandu-ma ca imi placea de mica sa ma prostesc prin casa cantand si topaind. Chiar imi aduc aminte de o intamplare pe care nu o sa vreau vreodata sa o uit.
Veneam de la cursurile de chitara iar mama m-a rugat sa ii arat ce am invatat sa cant la chitara, langa noi aflandu-se si fratele meu care era la fel de curios. Si aratandu-le ce am invatat in ziua respectiva am inceput toti sa cantam.

Dar vremurile au trecut, momentan nu mai cant la chitara si nici cu vocea. Nu am mai cantat la chitara de 2 ani, de cand ea a murit, ca sa fiu mai exacta.
Imi aduc aminte ca in ultima zi in care traia m-a rugat sa ii cant ceva, si asa am facut.

Fratele meu era plecat atunci cu trupa lui.
Avea 16 ani aporape 17 cand a murit mama...

Cu trupa lui e alta poveste, eu aveam 13 ani sa ma pregateam intens deoarece voiam sa ma duc la X Factor, iar varsta minima era de 14 ani.
Imi era cam greu cu scoala, cu temele si cu orele de canto, dar nu voiam sa renunt.
Pana cand intr-o zi fratele meu a facut pariu cu niste prieteni de ai lui, ca nu se poate duce la X Factor si sa primeasca cel putin 3 de "da", in juriu fiind 4 oameni cunoscuti.
Si de la pariul acela el a luat cei 4 de da si usor usor a ajuns in finala, dar nu a castigat. Dar asta nu l-a impiedicat sa isi faca o trupa, care a ajuns faimoasa dupa asta.

Vazandu-l pe el cum mi-a furat visul meu de mica am renuntat la tot, am renunat la lectiile de canto si chitara urmand sa ma concentrez mai mult pe scoala, ajungand din clasa a 6-a sa am numai medii de 10.

Aveam si o prietene foarte buna, pe numele ei Christina dar eu ii zic Chris, o cunosteam de la gradinita, imprietenandu-ma cu ea in prima zi. Dupa ce mama m-a dus acolo si mi-a zis ca o sa ma astepte afara pana termin. Spunea asta doar ca sa nu ma faca sa plang, ea urmand sa plece la munca.

Nu o sa pot uita cum ne-am imprietenit. Am vazut-o intr-un colt stand singura si jucandu-se cu jucariile ei, asa ca mi-am luat si eu jucariile si m-am dus la ea.
Si acela a fost momentul in care am cunoscut-o si am aflat cam toate lucrurile despre ea.
Oricum, Chris a fost nevoita sa se mute acum in urma cu un an din tara.
Nu am vrut sa o intreb unde se muta deoarece nu voiam sa stiu cat de departe este de mine.
In primele saptamani am continuat sa vorbim prin mesaje, sa ne vedem pe skype, dar era destul de greu din cauza fusului orar.
Cu timpul insa, am inceput sa fim din ce in ce mai distante una fata de cealalta, si desi mi-a promis ca vom vorbii in continuu, nu s-a tinut de cuvant.
Dupa plecarea ei eu urmand sa fiu singura, si sa am o viata monotona.

Ca vorbeam la un moment dat de mama, imi aduc aminte ca la inmormantare au fost multi oameni.
Toti o iubeau, aveau si motive, era mereu buna la inima.
Acolo au mai fost prezenti frati-miu cu trupa lui de 2 bani, imbracati cu ultimele haine aparute pe piata si cu ochelari de soare pe ochi, ce mai fitosi...
Se vedea pe ei ca li s-a cam urcat faima la cap.

Pe tot parcursul inmormantarii n-am vorbit cu el, eu stand cu Chris care avea grija de mine sa nu cad de la cat plansesem, sau sa nu fac ceva prostesc.
Daca stau bine si ma gandesc eu cu el nu am mai vorbit din-aintea preselectiilor la X Factor.
Desi nici inainte nu vorbeam cine stie ce, pentru ca el ma cam ura un pic deoarece v-am spus, mama mereu ma lauda ca eu sunt prima in clasa, ca sunt constiincioasa si ca imi fac mereu temele.
Revenim, de la preselectiile X Factor el a fost numai plecat, eu ramanand cu mama.

Ei doi au mai tinut legatura, el sunand-o mai mereu pe mama.
Dar niciodata nu ar fi zis "da-mi-o si pe ea la telefon".
In toate galele in care a trebuit sa cante, mama era acolo in primul rand. Dar eu, spre norocul meu, nu am mers. Se intampla mereu ba sa am olimpiade, ba sa merg in nu stiu ce tabara.

Intorcandu-ne la prezent, eu stau singura intr-o casa cu un etaj, in care odata stateam toti 3 si eram fericiti. Dar am ramas doar eu ca sa o mai ingrijesc.
La scoala toti rad de mine deoarece am ajuns sa nu vorbesc mai cu nimeni, sa fiu singura...
Dar nu ii bag in seama, oamenii stiu doar sa raneasca si sa te faca sa cazi cand iti e lumea mai draga.

Am uitat sa va zic, atunci cand aveam vreo 7-8 ani am facut si un an de karate, dar am renunat deoarece nu era pentru mine.
Iar acum de la acele cursuri stiu sa ma apar daca cineva de ia de mine.

Cu toate povestile mele am uiatat sa ma prezint, eu sunt Emily Tomlinson sau Emma sau Em', ultima varianta era spusa de Chris si da, sunt sora celebrului Louis Tomlinson din trupa aia de baieti One ceva.
*Fericire maxima*...

Am aproape 17 ani, si dupa cum am mai zis, sunt o persoana singura care duce dorul iubirii.
Am parul castaniu si ochii caprui, sunt cam scunda de inaltime, am cam 1,60 daca nu si mai putin, si locuiesc in Denver.
Imi place mult ciocolata.
Candva imi placea mult si sa cant, dar acum imi place mai mult sa desenez...

Lucrez ca si chelnerita la un restaurant din apropriere. Fac asta ca sa imi pot asigura banii pentru platirea facturilor, pentru mancare sau pentru haine.
Desi daca as vrea, as putea sa nu muncesc deoarece frati-miu mi-a facut un cont, cand inca traia mama. Un cont in care baga bani regulat.
Mama imi spusese asta deoarece eu v-am mai spus, nu am mai vorbit cu el. Dar eu nu am luat nici macar un cent de acolo, nu vreau ca apoi sa imi scoata ochi ca m-a ajutat cu banii si chestii dastea.

As vrea sa mai stau treaza sa ma uit la ploaie, dar din pacate maine e luni si trebuie sa ma duc la munca.

Cam atat de aici sper sa va placa.
In imagine e Em'.

La media gasiti trailer-ul cartii!

Louis' Little Sister || 1D Fanfiction *In Curs De Editare*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum