Louis' Little Sister || 1D Fanfiction *In Curs De Editare*

Capitolul 9 ✔

A trecut si ziua asta, acum e duminica si eu trebuie sa ma duc la Denis pentru proiectul ala.
Nu aleg sa ma imbrac prea extravagant, luandu-mi pe mine o pereche de blugi albastri deschisi, un maiou alb, cu diferite desene pe el, iar in piciore imi iau conversele mele albe.
Mi-am pus lanticul meu cu dintele de rechin si ceasul meu alb.

Acum venea partea nasoala, nu stiam cum sa imi prind parul, sa nu mai arate ca un cuib de pasari.
Uneori ma intreb cum dorm seara, de reusesc sa imi fac parul sa arate in asemea hal.

Dupa ce ma chinui sa il descurc, aleg sa mi-l impletesc intr-o coada, pe care am pus-o pe umarul meu.
Am ners jos unde toti erau pe canapea si se uitau la film. Baietii astia au ceva cu vazutul filmelor.
Ignorandu-i, mi-am luat telefonul, cheile si foile cu proiectul pe care urma sa il terminam, i-am salutat dupa care am iesit pe usa.

Am mers pe jos pana la el deoarece sta oarecum aproape fata de casa baietilor.
Am ajuns relativ repede la adresa spusa de el, si fara doar si poate pot spune ca am ramas socata de casa in care locuieste. Arara aproape ca a noastra, doar ca aceasta avea un etaj in plus. In spate se putea observa o gradina destul de mare.
Fara indoiala ca aici sta o familie de bagatani.

Mi-am facut curaj, si in cele din urma am apasat pe sonerie.
Am asteptat putin timp, dupa care usa s-a deschis. In fata mea aflandu-se acum o femeie mai in varsta un pic, dar cu toate astea, foarte frumoasa. Era blonda si avea ochii albastrii intensi, ca si ai lui Denis.
Daca stau sa ma uit mai atent, pot spune fara doar si poate ca e mama lui Denis.
Acum vad de unde a mostenit Denis frumusetea.

Eu: sarut-mana!

Doamna: hei, tu trebuie sa fi Emma, nu?

Eu: da eu sunt.

Doamna: Anne, incantata!

Eu: de asemenea.

Doamna Evans: intra inauntru draguto.

Eu: multumesc.

In acel moment o fetita a iesit din bucatarie. Arata ca un inger. Parul ei blond inchis ii cadea pe umeri in niste bucle perfecte. Era imbracata cu o rochita vaporoasa roz deschis, care ii venea cu putin mai sus de genunchi, si niste balerini albi in picioare.
A venit imediat langa Doamna Evans, laund-o in brate pe laterala.

Fata: mama, cine e ea?

Doamna Evans: ea este o colega de-a lui Denis, a venit pentru a lucra la un proiect impreuna.

Fata: eu sunt Evelyne dar multi imi zic Eve, atunci i-am putut observa ochii ei, erau de un albastru deschis.

Pentru cateva secunde nu stiam daca ma uitam la ochii unei fetite de vreo 8 ani, sau daca ma uitam la cerul de vara, senin, fara vreun nor care sa ii ascunda acel albastru minunat.

Toti din familia asta au ochii albastri?!

Eu: eu sunt Emma, incantata, si dau mana cu ea.

Eve: pot sa iti zic ceva?

Eu: desigur.

Eve: pana acum nu a mai venit nimeni la frati-miu pentru vreun proiect la scoala.

Eu: nu stiam.

Eve: da, el nu prea e cu scoala, rade ea de fratele ei mai mare.

Eu: nu asta mi-a aratat mie ieri cand lucram la proiect. Atunci chiar parea ca stie ce face, si ca este destept, spun si ma las pe genunchi ca sa fiu mai la nivel cu ea.

Eve: pot sa iti mai zic un lucru?

Eu: desigur scumpo.

Eve: imi plac ochii tai, nu am mai vazut pana acum ochii asa de inchisi ca ai tai.