Louis' Little Sister || 1D Fanfiction *In Curs De Editare*

Capitolul 50

50 de capitole, nu imi bine sa cred. Dar toate astea au fost facute cu ajoturul vostru. Asa ca va multumesc💚.
Va recunosc ca atunci cand am decis sa scriu aceasta carte credeam ca o sa am vreo 30 de capitole, atat. Dar uite ca inspirat ia nu ma lasa la greu. Va anunt de pe acum, nu o sa ajung la o 100 de capitole. Din pacate si pentru voi, dar si pentru mine. Povestea usor usor se aproaprie de final. Degeaba incerc eu sa o mai lungesc, nu vreau sa devina monotona dupa.
Dar stati linistiti, mai sunt capitole pana la asa zisul final.

A inca un lucru pe care vreau sa il spun. Multumesc pentru cele +21 de mii de vizionari (acum cand scriu eu acest capitol sunt 21, 5 mii). Inca o data, voi faceti ca aceasta carte sa fie scrisa in continuare💚.
Gata gata, sa trecem la capitol nu? Nu va mai bat atat la cap. O sa fie faze de +18, eu v-am avertizat. Asa ca lectura placuta.

Va iubesc! 💚

2 ani de relatie. Ce usor trece timpul nu? Cu toate astea simt ca nimic nu s-a schimbat intre mine si Denis. Bine poate avem mai multa incredere unul in altul. Dar in continuare il iubesc la fel de mult.

Va intrebati ce am facut in timpul asta, cat nu am vorbit. Pai sa incepem cu inceputul, de cand eram inca la Denver. S-a dovedit ca pana la urma aveam doar o raceala. Una cam urata ce-i drept pentru ca nu ma simteam in stare de nimic. Iar Denis a stat in tot timpul ala cu mine.
Ziua lui Denis am sarbatorit-o in turneu, cu toata gasca pe plaja. Si daca nu ma insel eram in Dubai.

Ziua mea in schimb am petrecut-o acasa. Dar la fel, cu toata gasca.
Iar in seara respectiva stiam ca eram pregatita sa fac pasul cel important. Si totul mergea bine. Pana Denis si-a dat seama ce face si a inceput sa isi ceara scuze. Spunea ca e un dobitoc, ca nu trebuie sa ma preseze. Si chestii d-astea. Dar el nu m-a lasat sa ii explic ca vreau. Si ce a facut altceva decat sa se pedepseasca singur si sa doarma pe canapea?

Cu facultatea merge totul ok. Dar sunt sigura ca nu vreti sa auziti de asta, nu?
Altceva nu stiu ce sa va mai povestesc.
Revenim la prezent atunci? Ok o facem. Eu sunt in bucatarie prrgatesc mancare. Si in acelasi timp incerc sa il invat pe Denis sa gateasca.

Eu: lasa mana moale

Vreau sa il invat sa taie legumele mai bine, dar sta prea incordat

Denis: asa nu e moale?

Eu: nu. Uite la mine si ii tai eu o leguma ca si exemplu

Denis: pai aia faceam si eu

Eu: uita-te la diferanta Denis

Ale mele erau taiate cubic. Iar ale lui Denis, Dumnezeu cu mila. Ce era la el pe tocator

Denis: te ajut la altceva. Taiatul legumelor nu e de mine

Pentru o secunda am ramas holbandu-ma la el. Arata atat de mine. Cu pantalonii aceia negru inchis, pe care si lasa special putin mai jos, ca sa aiba tur. Si ploverul lui alb cu ren. Care este asemanator cu al meu.

Denis: ce pot sa fac?

Sa ma saruti. Am ce? Nimic... Vorbeam singura

Eu: ă, cred ca poti sa te ocupi cu aluatul pentru prajituri

Denis: bine

Am incercat sa imi indrept atentia inspre tocatul legumelor, dar nu puteam. El era prezent in mintea mea.

Denis: am un mic retus de facut

Eu: ăă ce?

Prea tarziu deja eram murdara de faina pe nas

Eu: hai ma Denis

Denis: nu m-am putut abtine

Eu: a da? Cum ti se pare asta?