Louis' Little Sister || 1D Fanfiction *In Curs De Editare*

Capitolul 23

( ma gandeam sa mai treaca putin timpul in poveste, nu cred ca vreti sa auzit aceasi rutina zilnica in fiecare oras)

2 saptamani. Nu imi vine sa cred! Mai sunt 2 saptamani si mergem acasa. Imi e atat de dor de Londra, de Chris, de Denis, de tot. Am calatorit prin multe orase in acest turneu, si nici unul nu se compara cu Londra. Acolo oamenii sunt calzi, si inimosi. In alte orase sunt reci si distanti. In Londra parca e comunitatea mai unita. In alte orase parca sunt toti "fiecare pentru el".
Nu stiu cum am reusitsa stau 2 luni fara Denis, imi e atat de dor de el. De mangaierile lui, de felul in care imi spunea "te iubesc" , de felul in care ma saruta, de felul in care ma imbratiseaza, de felul in care ma pupa pe crestet cand eram ingrijorata. Imi e dor de noi. In ultimul timp nu am mai apucat sa vorbim atat de mul, asa cum faceam in primele saptamani. Si imi e frica ca relatia noastra o sa se rupa. Imi e frica ca aceasta distanta o sa se simta atunci cand o sa ne vedem. Imi e frica de multe lucruri, stiu...
In acest turneu am mers prin multe locuri, rareori putand sa savuram si noi relaxarea. Noi adica baietii, ca eu si asa nu faceam mai nimic toata ziua.
Am fost in Miami, unde spre bucuria mea am stat 3 zile, dintre care una a fost cu concert, iar restul le-am petrecut la plaja. Am fost in Dubai, unde am stat 2 zile, doar ca ambele au fost cu concerte. In fine, nu cred ca are rost sa va povestesc unde am fost si ce am facut.

Acum suntem in L.A. Eu sunt singura la hotel, iar baietii sunt la repetitii. Puteam sa merg si eu cu ei, dar am preferat sa raman. Mi-a ajuns atata calatorie.
Am coborat la restaurantul hotelului si mi-am comandat o limonata. Puteam deja observa cum geamul restaurantului era prin de fane, care imi faceau cu mana, si se holbau la mine. Eu la randul meu le-am facut cu mana, si mi-am ales o masa unde sa stau, asteptand chelnerul sa vina cu comanda. Nu cred ca avea sa dureze mult, eram singura in acel restaurant.
Mi-am scos telefonul si am inceput sa citesc din nou cateva stiri care vedeam ca au legatura cu mine.

"In sfarsit! Dupa atata timp am aflat si noi adevarul. Emma cu "prietenul ei cel mai bun" sunt impreuna! Avem dovada, este mai jos.

(Poza cu noi 2 sarutandu-ne)

Se pare ca in ziua in care Emma pleca cu fratele ei si trupa lui in turneu, i-a insotit si Denis pana la aeroport.
Cei 2 nu s-au sfiit, si chiar parea ca nu le pasa de ochii nostri. Pareau foarte degajati.
In sfarsit te-ai decis Emma sa nu te mai ascunzi. Si bine ai facut. Va sta foarte dragut impreuna. Si Emma, tine-ne la curent cu detaliile. Vrem sa stim si noi cum s-a intamplat, si de cat timp sunteti un cuplu"

Dupa ce am terminat de citit articolul, am pufnit nervoasa. Astia chiar nu au o viata? De ce naiba stau dupa fundul meu? Nu eu sunt vedeta aici! Ci ei! Eu acum nu mai am voie sa ies nici in parc ca ei sunt cu ochi pe noi? Sau cum...
Chelnerul a venit in cele din urma cu limonada mea

Chelnerul: poftim comanda

Eu: mersi

Chelnerul: eu sunt Dave

Eu: nu te-am intrebat cum te cheama

Dave: dar poate eu vreau sa stiu cum te cheama pe tine

Eu: de ce?

Dave: imi pari simpatica

Acest Dave vad ca are cam mult tupeu. Eh in locul lui mi-as tine gura. Plus ca nu prea are cu ce se lauda omul. Avea parul negru, dat pe spate, ochii caprui, fata usor ovala cu un ten masliniu. Statura corpului parea una de altlet. Dar mie una nu imi inspira decat dezgust

Eu: pai Dave, eu zic sa iti ti gura. Altfel o sa iasa rau spun ridicandu-ma si sprijinindu-ma cu mainile de masa

Dave: mrr, cineva e rea

Eu: am facut karate, nu ma fa sa dau cu tine de pamant

Dave: draguta si intepata. Astea-s cele mai tari