Ce s-a intamplat oameni cu vieţile voastre cat am lipsit? Stiu ca sar putea sa esuex in asta, dar incerc sa va pun capitolele cat mai devreme. Si acum, bafta la citit. A da, am chimbat ceva la ultimele 2 capitole, deci cititile mai intai pe alea daca vreti sa intelegeti ceva. PWP.
POV KATE
L-am bandajat pe Zero care spre surprinderea mea nu se mai văita ca un copil ca inainte. Zgârietură era de la umarul drept, prelungindu-se pe piept. Voiam sa-l bandajez dar, l-am lasat in cabinet, singur sa-si bandajeze rana de pe piept. Nu pot sa cred cat de adanc a intrat ghiara fiarei. Holul era pustiu. Cred ca ora nu se terminase. Afara era destul de intuneric, lumina lunii intrând pe ferestre. Un scartait s-a auzit, atunci cand Zero a iesit din cabinet.
-Esti ok?ma intreba acesta uitându-se la fata mea pierduta.
In acel moment mi-am amintit momentul in care Jeff m-a luat din curtea scolii si m-a dus acasa. Credeam ca vrea sa-mi faca o surpriza si asta a si facut... A plecat. Am ţipat incercand sa ma controlez. Nu vreau sa plang in fata lui Zero. Nu stiu de ce, dar nu vreu sa fiu compatimita si de el.
Mi-a pus mana pe umăr, intorcandu-ma cu fata spre el. Parul sau răvăşit, ochii sai care straluceau in lumina lunii si ii faceau superbi, m-a himnotizat.
-Kate?i-am auzit glasul. Mi-l imaginam pe Jeff spunând asta, uitându-se speriat in ochii mei, sarutandu-ma pe buze tandru, facandu-ma sa ma simt ca in al nou le a cer. L-am privit in ochii chipul lui Jeff începea sa se contureze pe fata lui Zero. M-am ridicat pe vârfuri, sarutandu-l pe buze, simţind gustul nefamiliar, dar afrodisiac al sau. Mi-am dat o palma mintala. Nu era Jeff. M-am smuls din sarut soptind:
-Imi... imi pare rau. am fugit pe holul care acum mi se parea imens.Nu pot sa cred... ce va crede despre mine? Pun pariu ca-i frang inima.
POV BETTY
Am iesit din sala de clasa, vazand-o pe Katerine alergând si plângând. I-am dat drumul mâinii lui Jimin, vazandu-l pe Zero strigand-o.
-Ce s-a intamplat?l-am intrebat panicată. Acesta privea in gol, spre silueta Katerinei. Si-a trecut limba pe buza de sus. O nu!
-Nu...Nu stiu. a spus acesta confuz, privind in gol de parca era intr-o transa. A respirat adanc aer in piept.
-Vin-o. Nu putem vorbi aici...
-Unde? l-am intrebat confuza.
Acesta m-a prins de incheietura nervos, incepand sa alerge spre directia in care a luat-o Katerine. Era destul de ciudat sa merg asa de incet. Ma plictisesc.
-Aaaa... esti demon sau ceva de genu asta?l-am intrebat. Se iuta perplex la mine de parca nu era evident.
-Da.imi spuse scurt.
-Atunci daca alergam cu viteza asta... nici nu am apucat să scot ceva pe gura ca deja a inceput sa alerge, disparand ca o săgeată printre elevi. Am facut si eu acelasi lucru.
L-am pierdut perfect. M-am oprit pentru cateva secunde. Stiu unde e. M-am ciocnit cu Zero care era de doua ori mai nervos si mai speriat in acelaşi timp. Ce a păţit baiatul asta?
-Ai găsit-o?m-a intrebat uitându-se la mine pierdut.
-Nu, dar cred ca stiu unde e.
Acesta mi-a facut semn sa o iau in fata. Am alergat spre curtea scolii, care era goala. Nimeni nu prea sta afara. M-am îndreptat spre copacul sub care am stat, adica langa el ieri. Am văzut-o. Stătea la baza copacului cu gluga pe cap, suapinand ai plângând. Eram destul de departe de ea.
-Stai aici!i-am ordonat lui Zero.
-Nu mulţumesc! Nu vreau să stau si sa privesc cum plange.apuse acesta ofensat.
