Capitolul XXX

84 8 1
                                    

Hello tuturor, ce mai faceti? Eu va multumesc pt cele 537 vizionari. Va iubesc pe toti si sper sa tot creşteţi. Va pup si bafta la citit.

POV KATE

M-am aşezat pe banca rece, din lemn incercand sa-mi golesc mintea. Soarele apune incet, incet, ajutandu-ma sa ma scald in liniste si pace. Doua braţe m-au cuprins, facandu-ma sa inghit in sec. Era Betty. Am rasuflat uşurată.

-Cf?m-a intrebat aceasta vand pe buze un zambet care radia fericire.

-Bine...uitandu-ma la ea, chiar ma ajuta sa nu-mi pierd controlul.

-Voiam doar sa-ti spun sa ai grija la varcolaci.spuse ea chicotind.

-CE?!

-Doar nu credeai ca ai grija de gradina si izgonesti niste pusti, nu?spune aceasta parca razand de mine.

-Nu, dar varcolaci?! Pe bune? Viata mea e prea ciudata...

-Si amuzanta. ma completa aceasta inainte sa mai spun ceva.

-Mda...nu am mai comentat. Chiar nu vreu sa ma cert.

-Vine Fat-Frumos. Pa.

Aceasta a fugi ca o sageata in scoala, lasandu-ma pe banca.

-Cine?spun eu. La cine dracu' s-a referit?

M-am intors pe banca, asezandu-ma si asteptand pe careva. M-am plictisit.

-Buna. o voce nefamiliara mie m-a salutat asezandu-se pe banca, langa mine. El imi zambi cald, fara a mai comenta ceva.

-Buna.spun eu absenta din peisaj.

-Scuza-ma ca am intarziat. Eu sunt Zero.imi intinse mana.

-Ann. nu suport numele asta. Dc nu ma poate chema si pe mine Katerine. Dor Kate?. Cer prea mult?

L-am examinat mai cu atentie pe tipul de langa mine. Era despul de solid, se vede ca mergea la sala, avea un tatuaj dragut pe brat cu o puma cred si era imbracat tot in negru ca si mine, dar arata mai bine deoarece eu purtam un tricoul extrem de larg. Ma simteam bine in el si nici nu avea decolteu ca sa-mi fac griji. 

-Imi pare bine de cunostinta. Pot sa-ti spun Katerine?intrebarea lui m-a socat. De unde dracu' stia asta de mine?

-Am uitat sa-ti spun. Stiu ca esti o ucigasa, stiu ca ai fost cu Jeff si stiu ca te cheama Katerin. Stiu ca stai in casa lui Slender si ca ai un fel de puteri. ok deci copilul asta ori citeste ganduri, ori e ceva robot programat sa stea cu mine.

-Aaaa... acesta a chicotit.

-Si eu sunt un fel de demon, am reusit sa ma inscriu in clasa de zi deoarece nu-i suportam pe cei de la clasa de noapte si in plus e mai mare distractia daca ai puteri si te poti juca cu mintea oamenilor.

Am inceput sa rad fals, nevrand sa-mi dea seama de mine. Deja trecusera cateva saptamani si nu ma simteam de loc in apele mele... Faptul ca stie sa manipuleze oameni nu ma prea incanta, dar era in avantajul meu. El avea ochii verzi care se combinau cu culorile cerului acum roz-oranj. Parul sau era carliontat, mai lung decat al lui Jeff, dar ii dadea o aura misterioasa combinat cu zambetul sau radiant care te tragea intr-o transa. Nu pot sa spun ca e dragut, dar nu o pot nega. Si chiar daca ma place, tot nu as putea suporta. Nu vreau sa trec asa usor peste Jeff. Chiar nu vreu sa ma bag in ceva si apoi Jeff sa ramana cu sufletul bucati. Imi doresc sa fie acum aici... Cu mine. 

-Katerine?ma intreba acesta, chicond. Eu eram putin stanjenita. Am ramas uitandu-ma la el, dar gandindu-ma la alt cineva.

-Scuze, ma gandeam la...am facut o mica pauza, amintindu-mi ca nu ar trebui sa ma expun.

In Mintea Unui CriminalUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum