Norii negri se adună
Iar pe cerul meu senin,
Se stârneşte o furtună
De durere şi de chin
Nu am iubit niciodată
Cerul plin de mii de nori,
Nu poți şti câte ploi poartă,
Norii sunt înşelători
Când lumea îți e mai dragă
Şi soarele străluceşte?
Norul scoate din desagă
Ploaia ce nu poticneşte
Am urât întotdeauna
Plânsul norilor greoi,
Nu doresc să îmi ud mâna
Sau s-o mânjesc de noroi
N-am iubit nori plumburii,
Nici de-acum n-am să iubesc.
Umbrela mea sunt păsări, mii,
Ce de ploaie mă feresc
CITEȘTI
Gânduri printre Rânduri
PoesieVolum de poezii "În versul cel nemuritor, Se-ascunde-o lume de culoare Şi cum e vântul călător, Aduce-n zbor numai splendoare! Şi dintre-atâtea scrise rânduri, Sublim, se naşte-o poezie Fixată-ntr-un tablou de gânduri, Un Univers de măreție! Doar ar...
