Mă tem şi mă temeam

98 14 0
                                    

Mă temeam de ce-ai fi putut să-mi devii,
Şi-mi era frică de ce-aş deveni eu,
Când te simt în gându-mi mă transform,
Şi să-mi revin apoi îmi este mult prea greu.

De te-aş fi avut la pieptu-mi să te strâng,
N-aş mai fi putut la tine renunța,
Şi n-aş fi fost capabilă să văd durerea
Care pe dinăuntru mai mult mă mânca.

Ne-am fi rătăcint printre iubiri astrale,
Ne-am fi jucat jocuri de care azi mă tem,
N-aş mai fi fost lucidă primindu-te în suflet,
Alung cu tărie gânduri care vor să te chem.

Pentu tot ce-am trăit îți mulțumesc o viață,
Pică să nu-mi porți că n-a durat prea mult,
Dacă te primeam la mine-n inimă, în suflet,
Azi niciunul din noi nu s-ar fi recunoscut.

Gânduri printre RânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum