Tu te miri că am inima goală,
Dar ceea ce nu ştii e că mă descarc pe coală.
Nu ştii că iau penița
Şi pe foi albe, vechi, scriu suferința.
Scot tot răul afară,
Dacă l-aş ține-n suflet sigur o să mă doară,
Şi umplu foi stinghere
Să-mi scap inima de neagra durere.
Trag la geam perdele
Să mă feresc de privirile tale grele.
Nu-mi cere să vorbesc
Când tot ce ştiu să fac e foi să mâzgălesc!
Nu-mi cere a iubi,
Căci tot ce eu ating se va prăbuşi!
Poate mă crezi nebună,
Căci eu vorbesc doar cu stele şi lună,
Doar ele înțeleg
Fiecare stare prin care trec.
Doar foile albe,
Ele îmi sunt morminte macabre.
Îngrop în ele vise
Şi visuri, de şoapta timpului atinse.
Prieten mi-e doar timpul,
El mă ajută să-mi continui periplul
Printre cuvinte şi foi albe,
Ce se-mpletesc cu şoapte suave.
Mi-am creat o lume aparte
Care de lumea voastră mă desparte.
Voi împărțiți totul în doi?
Eu îmi împart dragostea-n foi!
CITEȘTI
Gânduri printre Rânduri
PoetryVolum de poezii "În versul cel nemuritor, Se-ascunde-o lume de culoare Şi cum e vântul călător, Aduce-n zbor numai splendoare! Şi dintre-atâtea scrise rânduri, Sublim, se naşte-o poezie Fixată-ntr-un tablou de gânduri, Un Univers de măreție! Doar ar...
