Gânduri printre Rânduri

Sunt iarnă pentru tine

Stai pe scaunul din lemn lângă soba fierbinte,
Tare-aş vrea acum să aflu ce-ți trece prin minte!
Pari aşa de prins în gânduri, ai fruntea încrețită,
Părul îți e lan de grâu, privirea obosită.

Buzele-ți sunt nemişcate de prea multe ceasuri,
Doar priveşti focul dansând în mii şi mii de valsuri,
Poate-ai vrea să mă apropii, să-ți strâng mâna caldă,
Poate-ar vrea cât mai departe ochii să mă vadă.

Nu-ndrăznesc să spun nimic să nu-ți stric contemplarea,
Nu ştiu cum să mă comport când urlă disperarea.

Mai arunci un lemn în sobă şi atunci îngheț,
Căci privirea-ți o-ntâlneşte pe-a mea cu dispreț.

Stăm aşa şi ne privim, nu spunem nimic,
Soba parcă-i mai fierbinte, mie tot mi-e frig.

N-am nevoie de cuvinte, în final am înțeles,
Eu sunt iarnă pentru tine, căldura ai ales!