Între inimă şi cuget

211 24 12
                                    

Cugetu-mi urlă să te uit printre-amintiri,
Să-ți uit parfumul de flori de crini,
Să te şterg ca pe-un fir de praf stingher,
Să te izgonesc din cel mai adânc ungher,
Dar inima-mi şopteşte aşa de sfioasă,
Să-ți deschid uşa, să te primesc în casă,
Să te invit la o ceaşcă de vorbă târzie,
Să-ți cer nemurire prin vers de poezie.
Mă-mpart între cuget şi inima-mi turbată,
Pe cine s-ascult, pe cin' să iau la ceartă?
Şi uite-aşa-mi petrec fiece zi şi  noapte,
Nu ştiu ce să aleg, cum să merg mai departe.

Gânduri printre RânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum