Te-am lăsat să mă cunoști

118 13 2
                                    

Sulița nopții străpunge pielea mea infantă
Așa cum nu credeam c-o s-o facă vreodată.
Ce-mi trebuia mie o astfel de trăire?
De ce trebuia să trec prin așa dezamăgire?

M-ai învățat cea mai dură lecție a vieții,
Și datorită ție știu acum să țin piept tristeții,
M-ai întors pe dos și mi-am cunoscut orice latură
Și-acum cunoașterea de mine nu se mai satură.

Ți-am permis să-mi intri-n suflet și totul să răscolești,
Te-am lăsat să mă cunoști, caci credeam că mă iubești.
M-ai iubit, dar în alt fel. Ai iubit să mă distrugi,
Să te folosești de mine și apoi să mă arunci.

Gânduri printre RânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum