Gânduri printre Rânduri

Temnița iubirii

Am învățat din privirea ta cum să zbor,
Şi mi-am crescut aripi din dorințe prea surde,
Printre lacrimi încerc să-ți strecor
Cuvinte pe care inima-ți nu le-aude.

Dulcele-amor s-a transformat în pelin,
Şi îmi inundă tot trupul prin vene,
E mult prea departe tot ce a fost sublim,
Iar cântecul iubirii nu ştie să mă mai cheme.

Necunoscut mi-e drumul înapoi spre tine,
Şi mă înec în valuri reci de suferința,
Chem o speranță dar nici ea nu mai vine,
Iubirea pentru tine îmi e ca o temniță.

Aşa mă simt, încarcerată cu forța
De o iubire grea ce doare tare-n suflet,
Oricât mi-ar fi de lung drumul, îmi car torța,
Îmi strig disperarea, las să-mi scape un urlet.