Bărbatul meu

132 12 8
                                    

E omul meu, bărbatul meu,
Deşi, uneori, doar un copil,
Şi-mi place parfumul lui
De flori de-amor şi trandafir.

E viața mea şi tot ce-nsemn,
E pansament de pus pe rană,
Viața lângă el, eu ştiu
Că niciodată n-o să doară.

Când mă primeşte cald în brațe,
Aş sta acolo veşnicii,
Şi nu m-aş plictisi de dânsul,
Ne-am iubi ca doi copii.

El e aer şi-l respir,
Adânc îl simt la mine-n piept,
Iar când nu e el în preajmă
Îmi simt trupul incomplet.

El e apă şi cu sete
Gust din el, când îmi e dor,
Şi-l ador când mă alintă,
Când mă sărută-ncetişor.

E doar al meu şi ştiu prea bine
Că în veci nu m-ar trăda,
Ştiu ce-nsemn eu pentru el,
Sunt parte din inima sa.

Gânduri printre RânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum