Din frunze de toamnă să-mi fac un veşmânt,
S-ascult de departe pădurea cântând
De frigul unei nopți din luna lui brumar,
Să răsune cornul, colo sus, în deal.
Crengile bătrâne sub pas să îmi trosnească,
Iar pădurea goală cu mine să vorbească,
Să mă primească-ntrânsa ca pe pruncul său,
Să mă apere de lume şi de tot ce-i rău.
Asta-i dorința mea în luna lui brumar,
S-alerg într-un codru, să mă pierd de hotar,
Iar frunzele ce pică de pe-un ram bătrân
Să-mi încălzească trupul şi sufletul hapsân.
CITEȘTI
Gânduri printre Rânduri
PoesíaVolum de poezii "În versul cel nemuritor, Se-ascunde-o lume de culoare Şi cum e vântul călător, Aduce-n zbor numai splendoare! Şi dintre-atâtea scrise rânduri, Sublim, se naşte-o poezie Fixată-ntr-un tablou de gânduri, Un Univers de măreție! Doar ar...
