Am ajuns, printre mii de ruine,
Prizoniera unor brațe străine
Și iarna vieții noastre
O văd doar în cicatrici albastre.
Ți-am zis că nu te las să cazi,
Dar de câte ori am căzut eu azi?
Câte gloanțe am înfruntat
Sau câte ape m-au înecat?
Am tot sperat ș-am tot tăcut,
Ș-am așteptat finalul ca pe început,
Și m-am pierdut pe drum de noi
Fără să mai știu drumul înapoi.
Ș-acum când brațu-ți mi-e străin,
Mai beau un pahar din sticla de vin,
Privesc înapoi la ce-am fost odată
Și nu-mi pare rău, mă simt împăcată .
Am dat tot din mine, chiar tot ce-am avut
Azi arunc arma, nu mai pot să lupt.
CITEȘTI
Gânduri printre Rânduri
PoesíaVolum de poezii "În versul cel nemuritor, Se-ascunde-o lume de culoare Şi cum e vântul călător, Aduce-n zbor numai splendoare! Şi dintre-atâtea scrise rânduri, Sublim, se naşte-o poezie Fixată-ntr-un tablou de gânduri, Un Univers de măreție! Doar ar...
