Amor trecător

304 32 19
                                    

În mijloc de codru, la vreme de seară
Se-aude în surdină un cântec de vioară,
Nu-i unul de iubire, nu-i un cânt de dor,
E-un cântec de uitare, de-amor trecător.

Îşi blesteamă viața şi-şi cântă amarul
Cel mai falnic cerb de prin tot hotarul,
Plânge şi suspină, se-ndoapă cu frunze,
Căci consoarta lui şi-a găsit alte buze.

Nu ştie ce să facă, unde să se ducă,
Când şi-o aminteşte plânsul îl apucă,
Căprioara dulce ce-i fusese sortită
A fugit cu altul şi azi se mărită.

Şi de-atunci într-una, la vreme de seară
Se-aude în pădure cântul de vioară,
Cerbul rămas singur îşi cântă durerea,
Plânge, nu-şi găseşte locul nicăierea.

Gânduri printre RânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum