Să ai o bunică

410 31 13
                                    

Acum poartă iarnă-n plete şi-are vocea tremurândă,
Dar privirea i-a rămas tot zglobie şi plăpândă,
Are mâinile muncite, chipul de riduri umbrit,
Amintiri doar i-au rămas în sufletul gârbovit.

Poartă cu ea poveşti multe, mai triste, mai fericite,
Poartă-n suflet doruri grele şi dorințe neîmplinite,
Îşi aşteaptă în pridvor copiii ce-au plecat departe,
Şi se roagă pentru ei s-aibă numai sănătate.

N-are cine-o mângâia, o vorbă caldă să-i spună,
Iar atunci când îi e greu cine să-i întind-o mână,
Aşa-şi duce orice zi, numai ea şi cu speranța,
Şi primeşte fericită tot ce-i mai oferă viața.

De citeşti aceste rânduri tu gândeşte-te la ea!
Când erai mic şi plăpând cine-n brațe te ținea?
Cine-ți spunea poezia despre greier şi furnică?
Tu gândeşte-te la ea, la sărmana ta bunică!

P.S. Femeia din imagine este chiar bunica mea! ❤

Gânduri printre RânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum