Ştiu că n-am mai dat niciun semn
Şi nu ți-am mai scris niciun rând,
Dar nu aveam niciun îndemn,
Te-aveam numai pe tine-n gând
Si mi-a fost dor să îți vorbesc,
Să-ți cânt, să-ți scriu versuri albastre,
În ochii tăi iar să citesc
Dorințele inimilor noastre.
Mă-ntreb câte primăveri
Şi câți copaci au înflorit
De astăzi şi până ieri,
De când noi doi nu ne-am vorbit
Şi ce rost ar mai avea
Să clădim castel din lacrimi,
Căci ochii tare ne-ar durea,
N-are rost să fim mai lacomi!
S-au scurs ani, secunde, zile,
N-am avut curaj să-ți scriu
Toate câte ştiu despre tine,
Iar acum e prea târziu.
Ştiu că n-am dat niciun semn
Şi-ai crezut că te-am uitat,
Dar nu aveam niciun îndemn,
Aveam doar sufletul pătat.
Da, pătat cu amintirea
Ultimei noastre-ntâlniri,
Atunci s-a pierdut iubirea,
S-a stins focul din priviri.
A fost ultima țigară,
Ultima sticlă de vin,
A fost în doi, ultima seară,
Ce-mi fură şi-acum câte-un suspin...
CITEȘTI
Gânduri printre Rânduri
PoesíaVolum de poezii "În versul cel nemuritor, Se-ascunde-o lume de culoare Şi cum e vântul călător, Aduce-n zbor numai splendoare! Şi dintre-atâtea scrise rânduri, Sublim, se naşte-o poezie Fixată-ntr-un tablou de gânduri, Un Univers de măreție! Doar ar...
