Din ceață gri, din fum albastru, din ape reci şi străvezii,
Ochii tăi mă privesc încă; încă sunt la fel de vii.
Din adieri, din vânt puternic, din furtuni de neoprit,
Glasul tău încă mă strigă; e la fel de răguşit.
Prin codri scuturați de toamnă, prin livezi de mere coapte,
Sufletul meu iar te strigă şi te cheamă de departe,
Printre frunze arămii, printre cojile de nuci,
Eu te-aştept, dar tu nu vii; tot mai departe te duci.
Te-ai întoarce, căci te simt, de vânt de toamnă şi de ploi
Întotdeauna ți-a fost frică; nu le simțeam când eram doi!
Nu ştiu ce îți ține calea şi nici nu te pot salva,
Te-ai întoarce lângă mine, cu grijă m-ai mângâia.
Mi-ai şopti cald la ureche cât de dor ți-a fost de mine,
Şi am construi castele din cele mai vechi ruine,
Te-ai întoarce, căci te simt, dar ceva tot te opreşte,
Şi te-ndeamnă să ții drumul pe care-l urmezi orbeşte.
CITEȘTI
Gânduri printre Rânduri
PuisiVolum de poezii "În versul cel nemuritor, Se-ascunde-o lume de culoare Şi cum e vântul călător, Aduce-n zbor numai splendoare! Şi dintre-atâtea scrise rânduri, Sublim, se naşte-o poezie Fixată-ntr-un tablou de gânduri, Un Univers de măreție! Doar ar...
