Otravă amară ai pe buzele-albastre,
Am rămas fără grai atunci când le-am atins,
Am dat uitare jurămintelor noastre,
Căci focul arde în mine nestins.
Otravă amară ai în inima neagră,
Căci n-am mai ştiut să iubesc de atunci.
Cum te-am iubit cine să-nțeleagă?
Nu ştie nimeni că spre umbre m-arunci.
Otravă amară îți scaldă iar ochii,
Când te-am privit m-ai paralizat.
Iele dansează în albele rochii-
Tu priveşti dansul parcă hipnotizat.
Otravă amară ți se scurge din mâini,
Când m-ai atins am rămas pe loc,
Nu mai cred în nimic, ca nişte păgâni,
Iar blestemul tău nu pot să-l mai întorc.
Otravă amară ți-e sufletul gri,
Odată-l ştiam, acum mi-e neant,
M-ai aruncat în locuri reci şi pustii,
Ai ars amintirea a ceea ce ne-a legat.
Te-aş fi iubit şi te-aş fi urmat oriunde,
În orice colț de lume, de țară,
Dar tu eşti rece, eu sunt prea fierbinte,
Eu sunt însuşi focul, tu, otravă amară.
CITEȘTI
Gânduri printre Rânduri
ŞiirVolum de poezii "În versul cel nemuritor, Se-ascunde-o lume de culoare Şi cum e vântul călător, Aduce-n zbor numai splendoare! Şi dintre-atâtea scrise rânduri, Sublim, se naşte-o poezie Fixată-ntr-un tablou de gânduri, Un Univers de măreție! Doar ar...
