În așternut

102 11 2
                                    

Ne vom tăvăli prin cearșafurile ude,
Și ne vom aminti de ce iubim,
În noaptea fără stele ce ne-ascunde
Și ne-ndeamnă să fim cum vrem să fim.

Vom aprinde scântei de pasiune,
Și-al nostru foc se va-nălța spre cer,
Amorul nostru-i parcă din altă dimensiune,
Noi ne supunem lunii, al nostru temnicer.

C-o ultimă suflare ne-ascundem în așternut,
Și ne izbim prea tare de realitatea crudă,
A fost numai un vis pe care l-am pierdut,
Și care ne-a unit în noaptea cea zăludă.

Gânduri printre RânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum