Moarte şi renaştere

404 40 6
                                    

Am murit în acest loc,
Tot aici am înviat,
Poate c-am avut noroc
Sau poate c-am fost blestemat.

O linişte grea, totală
E în peştera mea sumbră,
Iar din cerul ca de smoală
Nu mai cade nicio umbră.

Dulce e-a mea agonie
Şi nu vrea să se sfârşească,
Un moment de nebunie
Şi inima-mi vrea să trăiască.

Te trezeşti tu inimă
Să îmi spui mie poveşti,
Spui că tu vrei patimă
Şi că vrei să mai trăieşti!

Eu te rog ca altă dată,
Lasă-mă să mor şi-acum!
Numai tu eşti vinovată,
Căci nu vrei să mă adun!

Ție-ți place agonia,
Eu vreau repede să-nchei,
Căci m-apucă nebunia
Când priveşti prin ochii mei!

Vreau să-mi curm grea suferința,
Eu chiar nu mai pot să-ndur
Tot ce-nseamnă neputința
De a nu te-avea în jur!

Gânduri printre RânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum