Plouă...

131 16 0
                                    

Plouă iar și iar mi-e dor
De tot ce-am trăit pân' să mor,
Am murit, da, am murit
În ziua când tu ai fugit.

Ai fugit de noi, de noi
Și n-ai privit înapoi,
N-ai știut ce lași în drum,
Inima-mi făcută scrum.

Peste tot e doar cenușă,
De la poartă pân' la ușă,
Ș-am s-o-mprăștii cu un urlet,
Din inimă până-n suflet.

Plouă, poate ploaia spală
Gândul meu răpus de boală,
Mintea mea neagră, tăciune,
Vrea să uite al tău nume.

Plouă, las' să plouă, poate
Îți mai spală din păcate,
Poate-ți face calea lină
Spre altă zare, mai senină.

Gânduri printre RânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum