Zbor întrerupt

120 14 3
                                    

Vreau să renasc din propria-mi cenuşă
Ca pasărea Phoenix, să zbor spre neant,
Dar o mână-mi îngheață, căci nu am mănuşă,
Iar destinul meu e de tine legat

Aş vrea să mă-nalț către cerul albastru,
Să privesc lumea cum se pierde în zare,
Dar cum am să ştiu, căci am fost un sihastru,
Să zbor printre norii plini de uitare?

Am vrut să-mi cresc aripi clădite din dor,
Cusute cu aur şi fir de speranță,
Dar nici aşa n-am ştiut cum să zbor,
Căci eram plină de nesiguranță

Azi îmi duc veacul, tot aici, pe pământ
Şi blestem ziua când am încercat
Să zbor ca o frunză pierdută în vânt,
Căci destinul meu e de tine legat

Gânduri printre RânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum