Sufăr în tăcere, cine să m-audă?
Când şi propria-mi ureche pare a fi surdă,
Eu îmi vărs durerea în triste cuvinte,
Numai aşa pot să merg înainte
Ascultam cum marea se izbea de mal
Şi-şi cânta durerea într-un cânt infernal,
Eu mă asemăn mult cu marea în spume,
Ce-i fără de hotare şi fără de nume
Eu m-asemăn poate şi cu muntele înalt
Ce se vede falnic prin pădurile de brad,
E de neclintit, dar luptă pe brânci
Să astupe toate râpele adânci
Eu am multe râpe şi timpu-i limitat,
Valul meu e rece, trupul mi-e uscat,
Timpul, timpul, timpul nu-mi ajunge-n veci
Să astup cu valuri râpe tot mai seci
Nu am vreme multă să vindec suferinți,
Nu mai am nici putere să vărs lacrimi fierbinți,
Vreau să-nec hotare, să ard păduri întregi,
Până când durerea ai să mi-o-nțelegi
Timpul, timpul, timpul nu-mi ajunge în veci,
Drumurile mele-s tot mai negre şi reci!
CITEȘTI
Gânduri printre Rânduri
PoesíaVolum de poezii "În versul cel nemuritor, Se-ascunde-o lume de culoare Şi cum e vântul călător, Aduce-n zbor numai splendoare! Şi dintre-atâtea scrise rânduri, Sublim, se naşte-o poezie Fixată-ntr-un tablou de gânduri, Un Univers de măreție! Doar ar...
