Tot în geam

84 16 0
                                    

Chiar dac-afară-i toamnă
Şi ploaia-mi bate-n geam,
Am să scriu poezie
Pe-o frunză dintr-un ram.

Vântul ce domneşte
Printre crengi de brad,
Îmi pare mai bătrân
Şi tot mai supărat.

De la an la an
Îmbătrâneşte prunul,
Iar soarele se-ascunde
În nori, ca nebunul.

Iubirea nu mai vine,
E de mult pierdută,
A rămas în vară,
Tristă şi tăcută.

Îmbătrânesc şi eu
De la an la an,
Şi ploaia-i parcă mai udă,
Şi-mi bate tot în geam.

Gânduri printre RânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum