Eu nu-ți mai cer, iubito

108 17 6
                                    

Eu nu-ți mai cer, iubito, să fii a mea pe veci,
Eu am să-ți dau motive mai departe să pleci,
Am să te-nvăț ce-i teama, durerea, dezamăgirea,
Şi-atunci când mă vezi tu să-ți fereşti privirea.

Eu nu sunt de iubit şi nu-s ce ai nevoie,
Uită-mă pe veci, pleacă de bunăvoie.
Tu vrei iubire-n lună şi şoapte printre stele,
Dar eu sunt minuscul şi nu ajung la ele.

Pentru tine-amorul înseamnă foc, dorință,
Iar eu nu sunt în stare decât de suferință,
Cu mine n-ai cunoaşte culmea fericirii,
Mai bine ai alege calea despărțirii.

Iubito, nu sunt eu vreun zeu din Olimp,
Nu sunt mărețul Cronos, stăpân peste timp,
Nu sunt nici Adonis, mai repede-s hidos,
Haide, pleac-acum, să-ți uit chipul frumos.

Nu mă-ntreba, iubito, de ce nu te iubesc,
Nu ştiu ce-i iubirea, ştiu doar să rănesc,
Şi nu-ntreba cum pot să fiu în aşa fel,
Si pentru mine, dragă, este un mister.

Eu sunt împăcat cu soarta-mi zăludă,
Deşi, iubito-mi pare uneori, absurdă,
Am să-ți spun, iubito, de-acum numai pe nume,
Am să te strig prin văi, văile să răsune.

Gânduri printre RânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum