Poezie

490 42 4
                                    

Ei îi spun ce am pe suflet,
Ea e mereu lângă mine
Când mai scot din piept un urlet,
Ori când îmi curg lacrimi senine

Mă lasă să mă descarc,
Să-i dau orice formă simt,
Mă-nțelege şi când tac,
M-ascultă când vreau să mint

O îmbrac în sentimente,
Regrete şi dezamăgiri,
Şi-o expun pe un perete
Pentru critice priviri

Îmi aduce o speranță
Şi linişte-n suflet de toamnă,
Îmi făureşte drumu'-n viață
Mai ceva decât o mamă

Simte tot ce simt, şi invers,
Noi două suntem un tot,
Sunt bolnavă de-al său vers,
Poezie, eşti antidot!



Gânduri printre RânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum