Glasul pădurii

675 53 1
                                    

Şuieră vântul în codru,
Ploaia îl loveşte-n plin,
Se aude un cânt sobru
Din pădurea de arini.

Parcă-ar fi un plâns de jale
Ce se-aude-ndepărtat,
Se ascunde jos, în vale,
Unde soarele-a-noptat.

Trece-un pădurar agale
Pe cărarea lui spre casă,
N-aude cântul de jale
Din pădurea lui frumoasă.

Întunericul iar cade
Peste-al codrului decor,
Ploaia printre trunchi răzbate,
Îi udă crengile cu dor.

Pădurea rămâne tristă,
Şi îngână neîncetat
Oda ei de suferință,
Spre pământul prea udat.

Gânduri printre RânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum