Cioburi de inimă spartă

533 31 5
                                    

Cioburi de inimă spartă taie-adânc în talpa mea,
Dar nu vreau să schimb vreodată drumul spre inima ta.
Chiar de sângele îmi curge şi mânjeşte foi gălbui,
Nu vreau s-accept ajutorul şi nici mila nimănui!

Şi în drumul meu spre tine mai adun câte-o bucată,
Căci vreau să repar la loc inima ce ți-a fost spartă.
Şi lipesc cu lacrimi triste bucățile între ele,
Tu să n-o mai laşi să simtă deznadejde şi durere!

Încerc să le potrivesc ca-ntr-un joc de puzzle vechi,
Le adun şi le separ pe culori şi pe perechi,
Iar când inima-ți va fi întreagă, peticită pe alocuri,
Tu să nu cazi în capcane şi-n alte perfide jocuri!

Eu vreau s-o păstrezi intactă, căci iubirea mea e multă,
Dar sper că-n inima ta are loc să se ascundă,
Şi-am să o păzesc de-a pururi, cum sunt oamenii de îngeri,
Am s-ascult şi-am să-nțeleg ale inimii tale plângeri.

Gânduri printre RânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum