Te văd cum umbli prin ogradă,
Picioarele-ți sunt neobosite,
Nicicând nu laşi să se vadă
Multele nopți nedormite.
Ai adus copii pe lume,
I-ai crescut cum ai ştiut,
Le-ai dat viață, le-ai dat nume
Şi tot ce-n suflet ai avut.
Ți-ai rupt ție de la gură
Să nu le lipsească nimic,
Iar când somnul te mai fură,
Mai visezi la ei un pic.
Acu-s mari, la casa lor,
Fiecare cu copii,
Ştiu şi ei ce-nseamnă dor,
Supărări şi bucurii.
Poate nu ți-am spus vreodată,
Dar te-admir aşa de mult!
Eşti de luptă însetată,
Țelul tău îți este scut.
Nu te-ai dat nicicând bătută,
Chiar de-au fost şi zile grele,
Chiar de azi eşti mai căruntă,
Tot copiii-ți dau putere.
Mi-ai fost cântecul de leagăn
Când eram un copilaş,
Iar în vise te asemăn
Cu cel mai blând îngeraş.
Mulțumesc lui Dumnezeu
Că încă te mai am sub soare?
Să te țină tot mereu
Neobositele-ți picioare.
CITEȘTI
Gânduri printre Rânduri
PoesíaVolum de poezii "În versul cel nemuritor, Se-ascunde-o lume de culoare Şi cum e vântul călător, Aduce-n zbor numai splendoare! Şi dintre-atâtea scrise rânduri, Sublim, se naşte-o poezie Fixată-ntr-un tablou de gânduri, Un Univers de măreție! Doar ar...
