Un soare arzător

108 10 0
                                    

Era soare, şi ce frumos
Îi dansau în raze gâze,
Bâzâitul lor specific
Le făcea parcă mai dârze.

Spicul era deja copt
Şi-aştepta secerătoarea
Ce avea să-l fac-adesea
Să-şi ceară în genunchi cruțarea.

Flori de mac din lan se-aburcă
Pe a dimineței creangă,
Peste pătura de grâu
El va domni o viață-ntreagă.

Doar o adiere blândă
Se plimba uşor prin spice
Care vru parcă s-ajute
Un fir de praf să se ridice.

Soarele era mai mândru,
Tot mai arzător se pare,
Pe mijloc de cer albastru
Uneşte orice hotare.

Dintr-o dat' se-aude-un vuiet,
Un tunet şi-apoi o flamă,
Iar pe cer se-adună norii
Începând o mică dramă.

Dup-un soare arzător
Ştim sigur ce va urma,
Vine-o ploaie hotărâtă
Să spele tot în urma sa.

Gânduri printre RânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum