O clipă doar să mă aștepți
În ceața dimineții,
Cu ceașca de cafea-ntr-o mână,
Privind sclipirea gheții.
Să-ți fremete degetele,
De dor, iar nu de frig,
Nea să ți se aşeze-n păr,
Flori reci să-ți fie nimb.
Să mă respiri din aer,
Să îmi asculți tăcerea
Cum stânca de pe mal
Ascultă adierea.
Nu pleca deja, mai stai
Și ceasul nu îl scoate
Căci acele lui
Acum sunt nemişcate.
Dacă nu te voi găsi
Sub stejarul dezfrunzit
Voi sta până finitul
Ajunge infinit.
CITEȘTI
Balada viselor pierdute
PoetryVisele sunt ca îngerii: Țin întunericul la depărtare. Dar cât poți ține speranțe vii? Cât să stea un înger fără să zboare? ©BreathWords
