Balada viselor pierdute

Pentru voi

Către cei ce se pierd în mulțime,
Înveşmântați în tăcere,
Şi se ascund adânc în sine,
Tresărind la orice adiere
Care amenință să le ridice
Mantia de om de rând,
Vălul nopții prins cu ace
De sufletul lor arzând.

Către cei al căror sânge
E de culoarea cerului apus,
Cei ce nu vor fi regină, rege
Decât al unui meleag scurs
Dintr-un izvor al speranței
Unde foamea, frica sunt un mit,
Unde prețul ignoranței
A fost demult şi-n veci plătit.

Către cei ce n-au tras cartea
Câştigătoare-n fața sorții,
Cei ce n-au în frunte-o stea;
Mai puțin-naintea morții,
Invizibili, ignorați,
Un alt soldat de hârtie
Printre cei încet uitați,
Pierduți deja în bătălie.

Către voi, cei obișnuiți,
Ce stoarceți din ordinar magie,
Cununa din spini o purtați
De parcă ar fi coroană aurie,
Luați de la viață ce nu v-a dat
Şi lăsați o urmă înapoi,
Voi, nealeşii ce au luptat,
Sunteți ai lumii eroi.