Am străbătut țărmuri fără mare,
Zburând pe adierea unui gând
Cusut din vânt pe pânza cerului
Ce mă aştepta să-i dau culoare.
Urmele îmi foşnesc precum frunzele
Copacilor printre ale căror umbre
Am găsit-o pe a mea, răstignind-o
Cu spini pe un spate gol de stea.
Paşii m-au purtat în cetăți
Ridicate din marmură şi rouă
Unde am savurat eternitatea
Strecurată într-un cub de zahăr.
Am dormit în baldachine
Suspendate de nori diafani,
Plutind deasupra unor regate
Conduse de străvechi titani.
Dar n-am găsit plăceri mai mari
În niciun alt ținut cum am avut
Explorând ținutul de mână.
CITEȘTI
Balada viselor pierdute
PoesíaVisele sunt ca îngerii: Țin întunericul la depărtare. Dar cât poți ține speranțe vii? Cât să stea un înger fără să zboare? ©BreathWords
