Balada viselor pierdute

Materie în schimbare

Sunt valul care se lovește de stânci,
Fără să se lase descurajat vreodată.
Sunt raza ce se strecoară prin perdea
Şi-ți dă lumină chiar dacă n-o vrei.
Sunt buruiana care crește la loc,
Ori de câte ori o smulgi din pământ.
Sunt pasărea din înaltul cerului,
Zburând liberă deasupra mărilor.
Sunt copacul cu rădăcini adânci în timp
Din care toți culeg roade.
Sunt floarea care alege să se deschidă
Pentru a-şi împărți comoara cu ceilalți.
Sunt perna în care îți îngropi chipul
Când simți că ai pierdut speranța.
Sunt piatra neclintită în fața provocării.
Sunt focul care dansează în noapte
Şi arde întunericul în mii de scântei.
Sunt foaia pe care îți aşterni gândurile
Cu sânge şi te rogi să dispară.

Sunt, am fost şi voi fi tot şi nimic.
Cenușa unei stele moarte
Care-şi schimbă forma la nesfârșit.