Balada viselor pierdute

Artificial

Să făuresc un inel cu piatră de lună,

O rochie din petale de mărgăritar;

Să pot a-mi împleti temeinc o cunună

Cu raze pierdute ale unui apus stelar;

Să mă rostogolesc pe culmile norilor,

Pe un pat din speranță pulsândă, vie;

Să pot desface nodul strâns al sforilor

Ce mă leagă de ce are sigur să fie;

Să adun rod din holde bogate de aur;

Râurile repezi să mi se verse în vene,

Să şteargă fiecare urmă de fir sur,

Să-nece demoni torturându-mă alene;

Să se-ntâmple toate şi mult mai multe de-atât,

Nu m-ar împlini mai presus de simplul fapt

Că respir viață, că exist pe acest Pământ,

Că pot râde şi dansa sub cerul înstelat.