ROBIN HOOD - Alexandre Dumas

II

După cum am spus, baronul Fitz Alwine o adusese la castelul din

Nottingham pe frumoasa şi gingaşa lady Christabel. La câteva zile după

dispariţia sărmanului Will, baronul se găsea într-o încăpere din apartamentul

său particular, în faţa unui bătrânel îmbrăcat cu o splendidă haină brodată

cu fir de aur. Dacă bogăţia i-ar fi stat în sluţenie, am putea spune că

oaspetele baronului Fitz Alwine era negrăit de bogat. Judecând după faţa lui,

bătrânelul acesta atât de elegant număra, de bună seamă, mai mulţi ani

chiar decât baronul, dar se părea că el nu-şi mai aminteşte cât timp s-a scurs

de la întocmirea actului său de naştere.

Brăzdaţi de zbârcituri şi schimonosindu-se asemenea unor maimuţe

bătrâne, cele două personaje vorbeau cu jumătate glas, şi era limpede că

amândoi încercau, prin şiretenie şi măgulire, să obţină unul de la celălalt

soluţia definitivă a unei afaceri foarte importante.

- Sunteţi prea aspru cu mine, baroane - spuse bătrânul cel slut,

clătinând din cap.

- Pe legea mea, nu - se grăbi să răspundă lordul Fitz Alwine. Nu fac

decât să asigur fericirea fiicei mele, atâta tot, şi vă înfrunt deschis spunându-

vă că nu veţi găsi nici un gând ascuns în intenţiile mele, dragă sir Tristram.

- Ştiu că sunteţi un bun părinte, Fitz Alwine, şi că singura

dumneavoastră grijă este fericirea lady-ei Christabel... Şi ce-aţi vrea să-i daţi

ca dotă acestei scumpe copile?

- V-am mai spus: cinci mii de galbeni în ziua căsătoriei şi aceeaşi sumă

mai târziu.

- Trebuie fixată ziua, baroane, trebuie fixată ziua - mormăi bătrânul.

- Să zicem după cinci ani.

- Termenul acesta este cam lung, iar dota pe care i-o daţi fetei e destul

de modestă.
- Sir Tristram - rosti baronul cu voce seacă - îmi puneţi răbdarea la

prea mare încercare. Amintiţi-vă că fata mea este tânără şi frumoasă şi că

dumneavoastră nu mai aveţi avantajele fizice de care v-aţi bucurat acum

cincizeci de ani.

- Haide, haide! Nu fiţi supărat, Fitz Alwine, glodurile mele sunt curate;

aş putea pune un milion alături de cei zece mii de galbeni ai dumneavoastră,

dar ce vorbesc eu un milion, poate chiar două.

- Ştiu că sunteţi bogat - îl întrerupse baronul. Din păcate, eu nu mă

pot compara cu dumneavoastră, deşi vreau să-mi aşez fata în rândul celor

mai nobile doamne din Europa. Vreau ca poziţia lady-ei Christabel să fie la fel

cu a unei regine. Cunoaşteţi această dorinţă părintească, şi totuşi refuzaţi să-