Severed Souls Vol. 1 Sub Stăpânirea Spiritului

Amintiri

   Din perspectiva lui Caden

  Au trecut numai două zile însă mie mi se pare că o eternitate s-a scurs luând cu ea şi dorința mea de a mai trăi.
   Oră de oră sunt forțat să privesc cum șansa de a iubi mi se scurge printre degete. Cu fiecare minut care se duce o parte din inima mea moare, cu fiecare secundă care trece dorinţa de a ucide devine tot mai mare.
   El știa, știa foarte bine că singura persoană pe care am iubit-o cu adevărat înainte să apară Alessia mi-a lăsat un gol imens în suflet,o cicatrice  pe care doar violenţa a putut încerca să o vindece. Știa că din cauza asta am devenit monstrul de care se teme acum toată lumea. Știa că inima mea se pietrificase.
Şi toate astea numai din cauza lui, din cauza lui Aiden.
  Amintire din trecutul lui Caden

  Înaintam pe holurile lungi şi întortocheate ale castelului atât de încet de parcă așa aș fi putut prelungi scurtele momente ce îi mai rămăseseră din viaţă persoanei care se odihnea doar câteva uși mai încolo.
  Persoana care îmi pricinuise cea mai mare bucurie dar şi cea mai groaznică durere.
  Persoana care a reușit să facă din mine un om mai bun așa cum nu credeam că voi putea fi vreodată.

   Ajuns la uşa camerei în care ea urma să-și dea ultima suflare am simțit că şi sufletul meu avea să se înalţe odată cu al ei spre un loc mai bun.
Inima îmi bătea cu repeziciune, respirația îmi devenise sacadată iar pe frunte mi se prelingeau broboane de sudoare.

  Până să apuc să deschid ușa masivă din lemn de mahon și să intru pentru ai fi alături iubitei mele în ultimele minute de viaţă un glas atât de cunoscut m-a făcut să mă opresc.

-Grăbeşte-te!se auzi glasul speriat al Medanei.

-Nu-ți face griji, nu ne va prinde.

  Vocea fratelui meu emana o calmitate desăvârșită.
   Oare la ce se referea? Să-i prindă? Cine? Şi de ce?

-Te rog,grăbeşte-te! Mi-e frică de ce ar putea face Caden  dacă ne va descoperi înainte să ajungem la corabie. Te rog Aid...

  Propoziția s-a întrerupt brusc urmată fiind de o linişte mormântală.

  Nu înțelegeam despre ce vorbeau Aiden și Medana dar trebuia să aflu. Nu suportam ca cineva să aibă secrete faţă de mine. Mai ales fratele și viitoarea mea soţie.

  Am întredeschis ușa atât cât să pot arunca o privire înăuntrul camerei dar ce am văzut acolo m-a făcut să împietresc preţ de o clipă ca mai apoi să simt cum sângele îmi clocoteşte în vene.

  Medana, cea căreia îi încredinţasem inima mea stătea în picioare în fața ferestrei. Nici măcar o urmă din așa-zisa boala care trebuia să îi aducă sfârşitul nu se zărea pe obrajii ei trandafirii încununaţi de un zâmbet larg și duios. În brațe i se odihnea un copilaş de numai două luni care gângurea și dădea frenetic din picioare strigând de zor cuvântul "ta-ta". Lângă cei doi a apărut o siluetă cu păr castaniu ce a depus un sărut pe buzele Medanei după care a luat copilașul în brațele sale legănându-l uşor.

-Nici tu,nici mama ta nu trebuie să vă faceți griji pentru nimic. În curând vom pleca foarte departe de aici, într-un loc în care tati va putea avea grijă de voi,într-un loc în care nu vom mai trăi mereu cu teamă,un loc în care tu vei creşte înconjurat de iubire şi protecţie. Îţi promit că totul se va termina în curând.

  Aceste cuvinte fură urmate de un voios "ta-ta" din partea copilului.

  O furie oarbă mi-a luat în stăpânire trupul făcându-mă să scot un urlet care transmitea nu numai durere ci şi dorința de a ucide, de a vedea cum adversarul tău își dă ultima suflare în timp ce imploră îndurare.
  Până să-mi dau seama ce făceam deja nu mai eram prințul care venise să-i fie alături iubitei sale în ultimele momente de viaţă ci un lup mare,alb care vedea doar trădarea săvârșită în fața ochilor iar în urechi auzea doar ritmul constant a trei inimi, una nevinovată şi două menite să se oprească pentru vecie.
   Am trântit cu putere ușa de perete făcându-i pe cei doi să se îndepărteze unul de celălalt iar pe Aiden să se posteze în fața Medanei și a copilului.

   Fata tremura în spatele fratelui meu privindu-mă de parcă ar fi vrut să mă implore pentru viața ei şi a pruncului care în ciuda zgomotului dormea acum liniştit.