Severed Souls Vol. 1 Sub Stăpânirea Spiritului

Alinare

  Din perspectiva lui Caden

    Ecoul paşilor Alessiei pe lespezile străvechi de piatră îmi răsuna în urechi, asemeni unui glas tânguitor şi dulce,iar suspinele înfundate pe care încercase din răsputeri să le ascundă îmi răneau inima, secerând-o din nou şi din nou şi din nou cu aceleași cuvinte imploratoare.

  Te rog, lasă-mă…

  Nu aș fi vrut, nu aș fi vrut să o las pradă durerii, de una singură, dar ochii ei erau atât de sinceri şi de întinaţi de lacrimi încât nu am putut…nu am putut să o fac prizoniera intrigilor Rosalindei, nu acum când fratele meu se dovedise slab şi nestatornic.
  Mi-am smuls cu greu privirea de la dâra de lacrimi pe care o lăsase în urma ei, întorcând-o spre Aiden şi falsa noastră prietenă.

-Sper că sunteți mulțumiți ! Ați reușit ce nici măcar rănile de sânge nu au putut face, să o faceți să plângă.

-Caden, eu…

-Nu! Nu vreau să vă aud pe niciunul dintre voi, cu atât mai puțin pe tine. Cum ai putut să îi faci asta?

  Capul fratelui meu se plecă adânc în pământ,de parcă şi-ar fi căutat astfel iertarea. Dar nu mie trebuia să mi-o ceară.

-Nu crezi că exagerezi puţin, Caden? Şi tu şi ea. Nu am făcut decât să spun ce am văzut, iar fratele tău m-a ascultat. Atâta tot. Nu e problema noastră că Alessia nu e destul de puternică ca să lupte împotriva unor acuzații fără să verse vreo lacrimă.

   Se apropie cu pași leneşi, punându-si o mână pe braţul meu şi coborându-şi vocea la nivelul unei şoapte.

-E doar problema ei şi e de datoria ta să o închizi, dacă nu vrei să o fac eu în locul tău.

   În glas i se citea o vădită ameninţare,ce îmi făcu sângele să se înfierbânte.

-Mă ameninți cumva?

-Eu? Nici vorbă. Vreau doar să te avertizez cu privire la ce s-ar putea întâmpla dacă nu vei lua măsuri. Asta fac prietenii.

-Te consideri prietena mea,dar îmi acuzi un oaspete de vrăjitorie pe baza unei simple halucinaţii produse de o lovitură la cap, căpătată în timp ce te plimbai singură noaptea pe holurile întunecate ale castelului.

-Ce vrei să spui cu asta? Insinuezi că i-am înscenat totul ca să distrag atenția de la mine? Cum poți…

-Nu insinuez nimic, prințesă. Spun doar că prietenia noastră a fost pentru tine la fel de valoroasă precum onoarea Alessiei şi de fragilă ca încrederea mea în tine. Nu ţi-a păsat de nimic atunci când ai acuzat-o şi nici mie nu-mi va păsa…

-Dar eu nu am…

-…nu-mi va păsa când îţi voi spune că vizita ta la acest castel s-a încheiat, la fel şi îndelungata noastră prietenie. Acum ești liberă să îţi faci bagajul, vei pleca înainte de următoarea ivire a zorilor.

  Rosalinda a făcut un pas în spate,de parcă spusele mele ar fi electrocutat-o.

-Nu este deloc corect ce faci şi îţi promit că într-o bună zi vei regreta.

-Ei bine, până în acea zi aș prefera să nu mai am vreo legătură cu dv. prințesă. O zi bună!

  Cu ochii arzându-i asemeni unei torţe şi buclele aurii învolburându-i-se în jurul feței îmbujorate se întoarse şi plecă, lăsându-mă singur cu Aiden.
Eram mult prea obosit ca să îi aud părerile de rău, așa că am pornit spre locul în care lumina caldă a zorilor de iarnă îmbrăţişa crenelurile.