Severed Souls Vol. 1 Sub Stăpânirea Spiritului

Puterea

   Din perspectiva lui Elizabeth

  Au trecut două zile în care frica m-a părăsit pe de-a-ntregul,în care am putut să sper, să visez şi să mă pierd în ochii adevăratului meu salvator.
 
   În tot acest timp am simţit nişte priviri reci aţintite spre locul în care mă aflam asemeni unor pumnale îngheţate. Doar că nu eu eram ţinta lor ci cel care se afla lânga mine. Caden îl privea cu un sentiment frate cu ura în ochii ca cerul senin al verii pe Aiden.
   Știam că nu suporta să mă vadă atât de aproape de fratele său şi îmi plăcea acest lucru. Măcar pentru câteva secunde puteam să simtă şi el neputința pe care au simțit-o atât de mulţi oameni în fața sorții crunte pe care el le-a dat-o.

  Şi totuşi de ce îi păsa atât de mult de mine? Eram o simplă străină pe care dintr-un motiv necunoscut el a salvat-o de la o moarte sigură. O moarte pentru care ar trebui să-i "mulţumesc" femeii misterioase,cea care m-a băgat în toate astea și tot nu înțeleg care ar putea fi rolul meu aici. Să-i învrăjbesc pe cei doi frați? Ceva îmi spunea că a existat o persoană cu mult înaintea mea care a îndeplinit deja această sarcină.
   Atunci de ce mă privea Caden cu atât de mult interes înainte, cu tristeţe în ochi acum ca şi cum de o decizie a mea ar depinde însăși viața sa?
Oare e posibil? Oare bestia s-a îndrăgostit de prada sa?
Nu, trebuie să fie o greşeală. Caden nu poate fi capabil să iubească, cu atât mai puțin pe fata de care a încercat să profite.
   Dar era un lucru pe care eu nu îl luasem în calcul, el nu știa că sunt Elizabeth. Îi spusesem că mă cheamă Alessia şi că nu îmi amintesc absolut nimic dinainte de accident.

  Să fie adevărat? E posibil să se fi îndrăgostit de ambalaj, de cea care poartă o mască,de cea care evita să îi vorbească, care îi zâmbea firav şi fals, care părea mereu cufundată în propriile gânduri doar pentru a nu fi nevoită să îi suporte prezența?
  M-am uitat în ochii lui de nuanța acvamarinului în speranța că acolo voi găsi răceală, indiferenţă, răspunsul după care inima mea tânjea. Acela că totul era o plăsmuire a imaginației mele bolnave.
   Însă nu am găsit nimic în profunzimea albastră a oceanului din privirea sa înafară de căldură, înţelegere și iubire.

-Poate e doar un vis urât!mi-am zis mie însămi cât de încet  am putut.

  Am vrut să mă ciupesc de braţ pentru a-mi testa teoria dar înainte să pot face asta o flacără mocnită a început să-mi ardă pieptul şi un curent asemeni unui fulger mi-a traversat capul făcându-mă să ajung la marginea prăpastiei dintre conștient şi inconștient. Știam ce însemna acest lucru, știam că vrăjitoarea avea să-mi transmită ceva. Puteam doar să sper că acel ceva nu va fi atât de greu de înfăptuit pe cât tindea să creadă partea pesimistă din mine.

  Un văl negru mi s-a aşternut pe ochi și m-am trezit în acelaşi vid întunecat ca data trecută,doar că acum femeia în roşu stătea cu spatele la mine. Nu părea să se miște,cu toate că mantia de culoarea focului flutura în jurul ei asemeni valurilor înaintea furtunii.

-Orice acţiune are și o consecință.

  Era aceeași frază pe care mi-o spusese și data trecută însă  nu înțelegeam ce legătură ar putea avea cu cele întâmplate.

-L-ai judecat pe Caden fără să îi afli povestea.

Glasul ei melodios căpătase o aură sacră, solemnă.

  Deci despre el era vorba.
  Îl judecasem fără să îi aflu povestea?

-Din această cauză vei primi o nouă putere care sper că te va ajuta să deosebești falsele aparențe de adevărul din spatele lor.

  Aș fi vrut să întreb ce  putere aveam să primesc dar vocea femeii a răsunat din nou în acel spaţiu gol nepermiţându-mi să o întrerup.