Severed Souls Vol. 1 Sub Stăpânirea Spiritului

Ajută-mă !

-Minţi !

Vocea lui Caden ar fi putut tăia în carne vie, ar fi putut îngheţa totul în jur. Dar nu și pe mine.

-Este imposibil ca tu să fii o prinţesă!

În ochi avea o privire feroce, de fiară hămesită la fel ca în acea zi.
Sângele mi s-a înfierbântăt și mai tare în vene.

-Imposibilul tocmai a devenit posibil, am rostit cu un aparent calm glacial.

Dacă el putea să se joace cu mintea oamenilor și să profite de ei după bunul plac atunci și eu puteam face la fel.

-Dovedeşte-o! Dovedeşte că ceea ce spui e adevărat !

Aproape că strigase cuvintele.
-Nu am nimic ce să-ți dovedesc ţie!

Zicând asta am început să mă smucesc dar nu am reușit decât să-mi provoc câteva vânătăi.

Expresia feței i s-a schimbat brusc,un zâmbet i se contură în colțurile buzelor și îmi eliberă mâna pentru a mă studia ca și cum aș fi fost un speciment de laborator.

-Dar cum de știi asta? Nu spuneai că nu-ți amintești nimic înafară de numele tău?

Glasul i se preschimbase căpătând o notă insinuată,sarcastică.
Am început să-mi frec absentă brațul,scotocindu-mi mintea în căutarea unui răspuns logic.

-Mi-am amintit acum câteva ore.

Era mai bine să dau un răspuns simplu și rezonabil decât unul complicat și care ar fi putut să mă dea de gol.

-Serios?

Nu părea deloc convins de spusele mele.

-Nu cumva ne-ai mințit în tot acest timp ca să poți intra pe sub pielea unui prinţ când tu de fapt ești doar o........ servitoare?

Din nou cuvântul acela, din nou acea furie oarbă ce îmi întuneca judecata.

-Nu cumva ai încercat să profiți de bunătate fratelui meu, de mine?

Profiţi. Cuvântul îmi răsuna în minte de parcă ar fi fost un ecou. Caden mai spusese și altceva dar eu nu îl mai auzeam de mult. Tot ceea ce puteam face era să rămân împietrită în timp ce imaginile din acea zi mi se perindau prin faţa ochilor asemeni unui obsedant film al ororilor.

Eu, lipită de un perete rigid de piatră,nişte mâini primbându-se pe trupul meu,strângându-l,încercând să sfâşie hainele ce îl acopereau,o respiraţie caldă şi rece totodată care îmi pârjolea obrazul. Apoi niște brațe încercând să mă prindă,un țipăt îngrozit de spaimă ce răsună în întreaga încăpere şi un corp care rămase suspendat în aer. O veche senzaţie de groază îmi străbătu corpul atunci când doi ochi albaştri mă priviră cu un licăr sălbatic şi neînduplecat.

Am părăsit brusc amintirea când cineva m-a scuturat tare și ceva rece mi-a udat fața.
Revenind în prezent mi-am dat seama că un chip se afla la doar câțiva centimetri de mine. Mi-am plimbat privirea peste o pereche de buze cărnoase curmate într-un zâmbet răutăcios, peste niște pomeţi doar uşor pronunțaţi urmând linia maxilarului până când am ajuns să mă cufund în profunzimea aceloraşi ochi în nuanţa cerului senin de vară pe care îi văzusem cu doar câteva clipe în urmă.
Acelaşi curent electric m-a străbătut odată cu un amalgam de groază și teroare ce începea să îmi devină tot mai cunoscut.
   Până să-mi dau seama furia și teama deopotrivă îmi luară corpul sub puterea lor, un spasm dureros făcându-mă să ezit doar pentru un moment înainte ca obrazul lui Caden să capete nuanţa văzduhului la apus de soare.

   El nu schiţă nici un gest cum că ar vrea să-și maseze locul vătămat ci doar stătea şi mă privea cu niște ochi mari și confuzi. Din senin un licăr nebun îi străluci în privire însă asta nu mă făcu să dau înapoi.

-Mincinoasă? Profitoare? Servitoare? Pretinzi că ești prinţ dar nu recunoști adevăratele valori regale, spui că vei fi rege şi te comporţi mai rău decât un cerşetor. Ești o ruşine pentru neamul tău.

   Spusesem asta doar ca să îl enervez, ca să îi arăt ce înseamnă aroganţa însă spusele mele avură un cu totul alt efect.
   Degetele care cu câteva clipe în urmă mă eliberară se strânseră din nou în jurul braţului meu, smucindu-mă atât de tare încât am ajuns să stau la doar câțiva centimetri de chipul lui Caden.
   Îi puteam citi trufia în ochi şi îngâmfarea din privire iar asta a făcut ca orice sentiment de teamă să dispară fiind înlocuit cu un curaj nebunesc și disperat.
  Am încercat să-mi trag mână însă în zadar fiindcă era ca şi cum ar fi fost prinsă într-o menghină de fier,apoi totul a încremenit.

   Secundele păreau ore iar minutele ani în liniştea mormântală care se aşternuse dar nici unul dintre noi nu mai îndrăznea să spună nimic, nici un sunet nu reuşea să treacă de barierele invizibile ce se ridicaseră în jurul nostru. Scânteile din ochi păreau să danseze în aerul îngheţat, nebunia împletindu-se cu teama iar trufia cu mânia. Era de parcă doar noi doi am mai fi existat pe lume, plimbându-ne pe marginea unei prăpastii fără fund sau aventurându-ne într-un tunel fără ieşire.
  Un curent electric plana deasupra noastră asemeni unei aureole învăluindu-ne cu magia secretă a trecutului. Pentru un moment am avut impresia că privirea mi se pierde din nou prin vitraliu, că în fața mea stă cavalerul în armură strălucitoare însă vraja a fost ruptă când degetele lui Caden s-au strâns mai tare în jurul meu şi un chip și-a făcut apariția între noi.

  La început nu l-am recunoscut, nici părul de culoarea chihlimbarului, nici ochii căprui blânzi nu mi-au spus nimic.
Persoana necunoscută şi-a lăsat mâinile pe umerii mei eliberându-mă din transă. Un nou spasm m-a readus doar parţial la realitate când o voce cunoscut mi-a răsunat în urechi.

   Aiden era acum cu spatele la mine, ferindu-mă de privirea buimăcită a lui Caden.

-Ajunge Caden, ai mers prea departe.

   S-a oprit întorcându-se şi oferindu-mi un zâmbet compătimitor.

-Amândoi sunteți foarte nervoşi așa că această discuţie ar trebui încheiată acum.

   Zicând acestea mă luă din nou în brațe şi porni să urce scara de piatră. Eu eram încă prea bulversată pentru a face orice altceva înafară de a privi în gol spre locul în care Caden rămăsese uitându-se spre ceva din neant cu o expresie de nedescifrat pe chipul luminat de pâlpâirile slabe ale candelabrului de aur.

   Apoi ochii mi s-au oprit din nou asupra îndrăgostiților a căror iubire rămăsese pe veci încrustată în bucăţile de cristale multicolore până când această imagine a dispărut în penumbra nopţii.

  Eram doar vag conştientă de faptul că ceva moale îmi gâdila degetele, de atingerea unor buze moi pe frunte şi de niște cuvinte liniştitoare şoptite la ureche.
   Abia când ușa se trânti de perete iar umbrele începură să danseze pe pereţii în nuanțe de ocru mintea mi se mai limpezi şi frica mi se strecură la loc în oase.

  M-am strecurat sub muntele de perne strângând puternic din ochi și încercând să ignor senzația de greaţă care mă încerca.

  Un sunet înfundat, asemeni unei şoapte sau unui suspin se auzi de foarte aproape. Am întredeschis pleoapele la timp ca să văd cum o siluetă fantomatică prindea contur lângă fereastra deschisă.
La început era doar o ceaţă care se învălmăşea în jurul unei lumânări apoi un fum negru-cenuşiu contopit cu umbrele. Din senin o mână foarte palidă ieşi din întuneric şi se întinse spre mine. Fumul se risipise complet făcând loc unei femei cu pielea de culoarea opalului spălăcit înveşmântată cu o rochie de un roz pal pe care se distingea foarte bine sângele picurând din zona gâtului.

  Aș fi vrut să țip dar buzele îmi erau încleştate iar restul corpului pietrificat.
  Femeia mă privi cu milă și disperare întipărite pe fața ei aproape transparentă. Deschise gura să spună ceva dar nici un sunet nu străpunse liniștea de gheaţă.

   Cu toate astea un cuvânt mi se contură în minte pe un ton înecat de plâns şi strangulat de teamă de parcă ar fi foarte glasul unui condamnat.

  Ajută-mă !

   O lacrimă i se prelinse din ochii migdalaţi evaporându-se înainte să atingă podeaua.