Severed Souls Vol. 1 Sub Stăpânirea Spiritului

...asemănări...

   Din perspectiva lui Elizabeth

  - Caden…

   Mi-a aruncat o ultimă privire de om sfârşit după care s-a prăbușit pe lespedea de marmură, o coroană din picături de sânge încununându-i capul.
  Slabele pâlpâiri ale torţei îi luminau chipul brăzdat de durere şi ochii înconjuraţi de adânci linii negre.

   Prima mea reacţie a fost una dominată de uimire și de o frică paralizantă,ce îmi încremenise trupul, apoi,uitându-mă la fața lui scăldată în suferinţă, la buzele curbate parcă într-un suspin, la pleoapele pecetluite într-un somn adânc şi pictate în nuanțe închise de purpuriu,am simțit....am simțit milă. Şi nu doar atât, aveam sentimentul că mai văzusem asta undeva, nu de mult, că această rană îmi rămăsese cumva gravată în minte, dar aparținând altcuiva,cuiva…

-Caden!

  Ţipătul Rosalindei a străpuns aerul îngheţat din jur, curmându-mi şirul gândurilor. Încă nu mă puteam întoarce, încă nu puteam să-mi iau ochii de la şiragul de perle ce se formase pe pardoseala rece,de la chipul ce parcă mă îndemna,mă implora să îl ajut.

  Rosalinda a trecut în fugă pe lângă mine, oprindu-se în dreptul lui Caden. Buclele ei aurii erau revărsate neglijent în jurul feţei udate de lacrimi şi al ochilor cârpiţi de nesomn. Şi-a lăsat două degete pe podeau îmbibată cu sânge, scoţând un nou ţipăt când acesta i s-a prelins pe încheietura albă a mâinii,apou pe braţ în jos, până la materialul fin din care era confecţionată cămașa ei diafană de noapte.
  Şi-a ridicat brusc capul, ca şi cum abia atunci și-ar fi dat seama de prezenţa mea în încăpere, privindu-mă cu o ură menită să distrugă totul în calea ei.

-Tu ești de vină!

  Mintea şi corpul meu refuzau să reacționeze, chiar şi în fața acelei acuzații, continuând să se concentreze pe cel ce zăcea aproape fără suflare pe podeaua străveche din marmură şi piatră.

-E numai vina ta!

  De această dată vocea se auzi de undeva din apropiere,dar nu puteam să mă mișc îndeajuns încât să-mi întorc privirea în acea direcţie. Nici nu vroiam asta. Tot ce se petrecea în jur părea să nu mai aibă nicio importanţă pentru mine, tot ceea ce conta concentrându-se într-un singur punct…

-Ascultă-mă!

  Noul strigăt fu însoțit de ceva tare, rece şi ascuţit care făcu contat în mod dureros cu obrazul meu, scoţându-mă din starea de visare şi readucându-mă la realitate. Abia atunci am putut să-mi smulg privirea de la Caden şi să o întorc spre Rosalinda, care să pregătea pentru o nouă lovitură. I-am prins mâna înainte ca aceasta să mă mai poată atinge, apoi pe cealaltă când şi-a ridicat-o deasupra capului meu.
La început a părut uimită, apoi s-a tras din strânsoarea mea, făcând doi pași şovăitori în spate.

-Cum îndrăznești să mă atingi?! Tu, o servitoare,o servitoare care a avut curajul să atenteze la viaţa unui prinţ! Vei putrezi în temniţele castelului pentru asta!

  Nu i-am luat în seamă înşiruirea de acuzații şi amenințări, ci m-am dus încet lângă Caden.
Părea atât de liniştit, ca şi cum ar fi dormit şi în acelaşi timp de parcă ar fi putut să-și dea propriul suflet ca să salveze pe cineva aflat la ananghie.
Era atât de diferit de Caden pe care eu îl cunoscusem, de cel care îmi făcuse rău. Era posibil să mă fi înşelat în privința lui?

  Două mâini m-au prins de umeri, zgâriindu-mă până la sânge şi trăgându-mă pe spate. Un geamăt de durere mi-a ieșit de pe buze când m-am izbit de lespedea rece de piatră. Rosalinda se înălţa triumfătoare deasupra mea, cu un rânjet maliţios înflorindu-i pe buze.