Chasing the Sun

Petrecerea

Perspectiva lui Jacob.

- Uuh... am atins într-un punct sensibil? Deci, acum mi-am dat seama... răpitul fetei ăleia nu avea niciun sens.

- Obişnuieşte-te cu tine! Eşti plin de eşecuri. Defapt ăsta ți-e talentul. Încep să răd şi băieții din încăpere la fel.

- Linişte!! Ai să plăteşti scump! Ai să vezi!

- De abia aştept. Până atunci, vreau să mă uimeşti amice. Îi fac cu ochiul apoi plec.

Cei doi mă priveau foarte urât dar m-au lăsat să plec. Ies din pub iar apoi mă gândesc să merg la Marissa ca să nu se îngrijoreze degeaba. Ajung la balconul ei, spre norocul meu perdeaua era dată într-o parte. Nu m-a observat. Stătea pe pat cu perna în brațe privind în gol. Bat de două ori în geam şi tresare. Mă ascund după perete, ea a deschis uşile privind în stânga şi în dreapta. Intră înapoi, mai bat o dată, s-a întors înapoi... când să plece, îi pun mâna la gură şi o trântesc uşor de perete.

- La dracu, Jacob!! Vrei să fac infarct?? O priveam râzând.

- Doamne!! Să nu mai faci asta niciodată, fiindcă am să te sugrum, înțeles? Eu nu-i mai răspundeam doar îi priveam buzele cum se mişcau.

- Ai buzele frumoase. Ea se opreşte din trâncănit, dar în loc de asta se înroşise în obraji. O face şi mai adorabilă.

-  Umh... hai să intrăm înăutru. Merge spre cameră dar am oprit-o. Privindu-mă nedumerită, o sărut cu patimă.

Încă nu reacționa, sărutul devenea din ce în ce mai profund şi Marissa într-un timp îmi răspunde la sărut devenind din ce în ce mai senzual. Cobor mâinile pe fesele ei şi o ridic printr-o simplă forță. Era atât de uşoară, cât un fulg. Mă îndrept cu ea în brațe până înăuntru. M-am oprit ca să pot să mai respir şi ea la fel. Privindu-ne în ochii, îi zâmbesc scurt apoi îi presez un scurt sărut.

- Ce-a fost asta? Întreabă ea uimită.

- Asta se numeşte "iubire", Marissa. Sunt îndrăgostit până peste cap de tine.

- Pfoa... da, desigur. Bună gluma. Se ridică de pe pat mergând spre baie.

- Dar nu este nicio glumă, Marissa. Cine tot te urmărea în copilărie, de parcă ar fii un obsedat sau poate mai rău?? Pedofil!

- ... Pedofil? Jacob eram de aceeaşi vârstă! Nu aveai cum să fii...

- Ha... Crede-mă că eram mai mare față de tine chiar dacă păream de aceeaşi vârstă.

- Nu zău. Păi, bine mă... adultule! Cât aveai? S-a rezemat de tocul uşii stând cu mâinile în sân.

- O sută de ani. Îi picase fața şi după începe să râdă.

Mă uit la ea nedumerit şi nu se mai oprea din râs. Ştiu că face asta că-i speriată, unele persoane ca să nu-şi dea cineva seama că sunt speriați/ speriate se blindează cu râsul fals...

- Marissa, nu vreau să te sperii. Vreau să ai încredere în mine, te voi apăra de toți cei care-ți vor răul.

Perspectiva lui Marissa.

Chiar nu ştiu ce să cred... dacă se va întâmpla acelaşi lucru cu persoanele speciale din viața mea? Ce voi face? Nu vreau ca familia sau prietenii mei sa fie în pericol. Oare fac bine că vorbesc cu Jacob? Mai ales că am aflat că este... ei bine, un vampir. Ştiu sună nebuneşte, dar el poate nu a vrut să devină ceea ce este acum. Simt că vreau să-i fiu alături şi să-l descopăr mai mult decât îmi arată el.

Ne întrerupe vibratul telefonului meu din privitul unul cu celălalt. Merg spre noptieră şi-l deschid. Aveam un mesaj de la Marie care m-a invitat la petrecere... împreună cu Jacob şi fratele lui?

- Ce este? Întreabă Jacob speriat.

- Marie. Ne-a invitat la petrecere. La ea. Şi a zis să-l aduci şi pe fratele tău.

- Cee? Nu. În niciun caz.

- De ce? Marie vrea să-i mulțumească pentru că a salvat-o.

- Pentru că ştiu eu de ce nu-l aduc. Nu se poate controla, Marissa.

- Adică? Ce vrei să spui? Simțeam cum pulsul mi se accelera iar inima mai avea un pic şi-mi ieşea din piept.

- ... El... este foarte însetat aş putea spune de sânge. Mai rău ca mine. Şi poate ajunge la ucidere.

Auzind acele cuvinte de la el, începuse să mi se facă şi mai frică... de el. Cad uşor pe pat privind în gol. Dacă era aşa de ce nu a gustat-o pe Marie când a avut ocazia? Jacob se apropie de mine punându-şi mâna pe piciorul meu privindu-mă cu aceeaşi privire care mă făcea să-mi pierd controlul sentimentelor. "Crede-mă! Nu ți-aş face niciun rău. O să te apăr cu propia mea viață. O să am grijă de tine."

- Dar nu-l putem lăsa aşa, Jacob. Trebuie să-l ajutăm. Privindu-mă în ochi, a oftat exasperat.

- Am încerc tot cei posibil pe lumea asta, Marissa. Nu merge.

- Lasă-mă să încerc şi eu. Îşi lăsa privirea în pământ. Te rog, Jacob.

- Bine, fie. Mă duc după el.

- Vă aştept la mine în curte.

- Ok. Mă întorc repede.

Iese din cameră pe unde a venit, iar eu mă duc să-mi fac o baie fierbinte şi să mă decid cu ce să mă îmbrac. Nu trecuse ceva timp, că deja eram gata cu totul. Mai avea doar să-i aştept pe băieți. Părul mi-l prind cu o agrafă, îmi aranjez un pic rochița. Mama a intrat în cameră cu zâmbetul pe buze.

- Marissa, au venit prietenii tăi. Unde vă duceți?

- Marie dă o petrecere la ea acasă. Şi ne-a invitat.

- Ok, scumpo. Să aveți grijă. Merg şi-i dau un pupic pe obraz pornind spre băieți.

- Distracție plăcută copii!! Îi fac cu mâna apoi plecăm.

***

În maxim 10 minute am ajuns în fața curții ei. Curtea era plină cu adolescenți turmentați care țipau şi râdeau. Intrăm înăuntru fumul de țigară sau marijuana habar nu aveam de la ce era fumul acesta evident, mă simțeam ca-ntr-un pub. Multă lume care dansau cu parterenerele lor lasciv sau tipele care nu aveau dansau cu cine apuca.

O caut din priviri pe Marie dar nu dădeam de ea, până la urmă fug spre bucătărie. Şi exact cum credeam, se afla acolo împreună cu David care aranja paharele pe o tavă din argint.

- Hello, copii!! Ce faceți aici? Marie aleargă spre mine cu zâmbetul până la ureche.

- Hei! N-am crezut că vii. Şi se uita la David.

- Stai liniştită. Nu puteam să te las la greu. Mai ales la habrabura asta din sufragerie. Începe să râdă.

- Să ți-i prezint pe Jacob şi Fabio. Se uita la cei doi, dă mâna cu ei şi David la fel.

- Băieți nu vreți să beți ceva? A întrebat David.

- Nu mulțumim. Spune Jacob.