Chasing the Sun

"Se încinge atmosfera!"

Perspectiva Marissei.

L-am privit pe Nikolas şi el încă se uita după Jacob. Mamă, se pare că aştia se urăsc de moarte, dar nu vreau să fiu victima acestui joc al morții. Please!! Salvați-mă cumva!! Pocnesc din degete şi clipeşte de două ori parcă intrase în transă. Îmi zâmbeşte apoi îşi întinde mâna spre mine ca să i-o cuprind. Nu mă împotrivesc apoi ne îndreptăm spre masa noastră. El mi-a tras scaunul ca să-mi facă loc iar eu îi mulțumesc.

S-a aşezat lângă mine, aveam mâinile pe masă şi Nikolas mă ia de mână zâmbind. Vin ospătarii cu farfuriile în care era mâncarea invitaților. Se ridică de pe scaun, îşi aranjează cravata apoi ia un pahar şi o linguriță lovid în pahar încât să se facă linişte.

- Vă mai spun încă o dată, bună seara şi vă mulțumesc pentru că ați venit în această seară minunată şi specială în acelaşi timp. Am organizat această petrecere pentru frumoasa mea soție, Marissa.

M-am ridicat în picioare şi toți de acolo mă aplaudau. Le zâmbesc cald apoi mimez din buze un mulțumesc şi mă aşez la loc.

- Vă doresc să aveți poftă la aceste delicatese. Înclină din cap apoi se aşează eu mă apropi de el.

- Frumos discurs, domnule. Îi şoptesc şi-mi zâmbeşte.

- Mulțumită ție a ieşit totul perfect. Te iub... se oprea dintr-o dată.

- Stai liniştit, este în regulă. Îi mângâi obrazul apoi nu-mi vine să cred că l-am sărutat pe obraz.

***
Orele trecură destul de greu, se apropia sfârşitul parangheliei iar Jacob vine spre noi zâmbetul până la urechi. "Belinckov, am o veste minunată pentru tine."  Îl priveam uimiți.

- Ştiu cât de mult mă placi dar totuşi am o veste minunată.

- Uimeşte-mă!

- Cu ce să încep? Păi, îmi primul rând, ți-am respectat regula. Nikolas îşi pune mâinile în buzunar.

- Aşa şi? Vrei un premiu sau ce? Că nu înțeleg.

- Ha! Glumeț şi ironic în acelaşi timp. Îmi place reacția ta. Am venit să-ți cer ceva.

Nikolas se încrunta apoi se uita amuzat. În acel moment, Rebecka îşi face apariția. Ne salută apoi îl ia de braț pe Jacob. Doar nu... îl omor pe nemernic. "Hei, unchiule! Voiam să-ți spun că... mă căsătoresc!!! Yey!! Cu această bucată dulce."  Ne picase fața amândurora. Simțeam din nou acelaşi gol în inimă şi în stomac de când l-am pierdut prima dată. El încerca să se calmeze, da, cunosc şi eu acel sentiment.

Se pare că amândoi îl vrem mort; Jacob chiar este un demon cu două fețe. Nici nu mă mai uitam la fața lui. Mă întorc cu spatele încât să nu izbucnesc în plâns. Îmi cer scuze şi plec spre ieşire. Vântul îmi bătea în față iar eu priveam pierdută şi nu puteam să-mi scot aceea imagine din minte. Am făcut o mare greşeală pe care nu o s-o mai repet niciodată, oricât de mult l-aş iubi. Trebuie să învăț să trec peste.

Simt două mâini pe umerii mei reci, m-am întors şi-l văd pe Nikolas, mă uitam în ochii lui dar nu puteam să mă abțin şi izbucnesc în plâns ca un copil. M-a tras spre pieptul lui strângându-mă foarte tare.

- Poți să-mi spui de ce plângi? Mi-a ridicat privirea şi mă privea cu blândețe.

- Chiar dacă aş vrea... nu pot. Dar în această seară m-am lămurit de un lucru care depindea de viața şi viitorul meu. Apropo, îți mulțumesc mult pentru seara asta splendidă.

- Marissa... eu voiam să-ți spun din seara asta un lucru important. Dar cum m-a întrerupt idiotul ăla... Acum vei afla purul adevăr.

- Te ascult. M-aşez pe scări şi el lângă mine.

- Mai întâi voi începe cu, de ce te-am adus aici. Eu te-am adus aici pentru că... Marissa, eşti o fată foarte importantă pentru mine. Pfoai, ce greu este... n-am mai făcut asta de mult timp îndelungat.

- Nu este nimic. Spune-mi cum poți.

- Cred că... am început să... te iubesc. Ştiu, sună stupid. Îşi pune mâinilepe față, iar eu i le iau, şi se uita la mine.

- Dacă ai fost sincer cu mine, aşa voi face şi eu. Voi fi pregătită să mă faci mireasa ta doar tu ai inventat regula asta. El zâmbeşte apoi îmi ia chipul în palmele lui apropiindu-se de buzele mele cu ale lui.

Intrăm într-un sărut încet şi pasional. Se apropie mai mult de mine sărutându-mă mai apăsat. Ne opream un minut apoi ne-am ridicat de pe scări. Mă uit spre uşa de la intrare acolo stătea Jacob rezemat de tocul uşii aplaudând. "Ce romantici ați fost!! Cu ce pasiune i-ai spus te iubesc şi nu mai zic de sărut... nota 10, nota 10."  Voiam să mă duc spre el dar Nikolas mă prinde de încheietură.

- Ce mai vrei Jacob? Nu-ți ajunge câte ai făcut?

- Oh, dar ce am făcut aşa rău?

- Mi-ai luat prima soție, a doua la fel şi acum nepoata mea?? De ce vrei să te răzbuni?

- O clipă! Am o nelămurire. Cine este a doua a? Fac un pas în față şi se uita la mine uimit.
- Eu! Ai vreo problemă? Începe să râdă.

- Voi doi vă băteți joc de mine. Marissa, nu te credeam aşa de...

- Aşa cum? Cumva ai vrut să zici uşuratică? Stai liniştit! Tu m-ai împins spre comportamentul ăsta. Aşa că felicitări!

Nikolas s-a retras şi privea cu atenție la ceea ce vorbeam cu acest imbecil care se însoară cu nepoata duşmanului ca să ce? Nu aşa se poate răzbuna. Să răneşti pe o persoană care îi spui că ții la ea. Dar stai liniştit voi avea eu grijă de tine. Jacob începea să râdă ca un idiot. Ăsta-i cumva în alt film?

- Jacob, cumva eşti beat? L-a întrebat Nikolas, se opreşte din râs apoi îl apucă iar.

- Poate puțin... stai liniştit, Nikolas. Voi face o nuntă ca în poveşti, prințesa ta... fiindcă aşa o alinți pe micuța Rebecka, iar tu vei fi naşu. Apoi copii...

- Nici într-o mie de ani.

- Dar cine a zis că atunci? Va fi peste câteva săptămâni, deci pregăteşte-ți banii! Râdea în timp mergea.