Chasing the Sun

Complot.

Perspectiva lui Marissa.

O înfăşor într-un cearceaf, Fabio caută de o jumătate de oră o funie, sau un schoch ceva; măcar o bandă adezivă. Până la urmă găseşte o bandă adezivă, am legat-o iar cineva tocmai acum se găsise să bată în uşă. La dracu!! Fabio se uita la mine panicat. Trebuie să mă gândesc la ceva, îl trag de mâneca de la geacă, mi-am lăsat breteaua să cadă în voia ei, îi zic să-şi dea geaca şi tricoul jos.

- Dacă ştiam dinainte ce aveai în minte, o făceam să pară real. Privire perversă.

- Taci odată!! Deschid uşa, iar mie îmi picase fața. Oh, la dracu!

- Marie. Ce faci aici?

- Aah... aici locuiesc. Dar tu ce faci aici?

- Ne distram şi noi un pic. Fabio îmi ia vorbele din gură, apoi mă îmbrățişează.

- Okey... noi două trebuie să stăm de vorbă. Îi zâmbesc apoi pleacă.

- Marie, să nu-i spui nimic nimănui, s-a înțeles. Încuvințează din cap.

Închid uşa, iar eu mă rezem de ea răsuflând uşurată. Fabio se uita la mine zâmbind ca un ratat.

- Măi, măi... da, ce minte perversă avem! Îl lovesc cu pumnul în abdomen şi mă îndrept spre fata aceea.

- Mai întâi să scăpăm de cadavrul ăsta. Care din întâmplare, cineva nu a putut să-şi țină hormonii în frâu... să zic aşa.

Începe să râdă, Fabio o ia pe tipă ca pe un sac de cartofi şi eu deschid geamul, îl ajut să iasă... fuge spre maşină ca să o pună în portbagaj. Văd că hainele lui au rămas aici, le iau de pe jos şi i le arunc pe față. O bătaie puternică se auzea în uşă. Merg repede spre uşă iar vocea lui Jacob se făcea auzită. Ooh, am dat de dracu! Deschid uşa privindu-mă impacientat.

- Maris, eşti bine? Am auzit de la Marie că-ți este rău.

- Aah.. da îmi este rău că nu te-am mai văzut de un timp îndelungat.

- Sigur eşti bine? Te-ai îmbătat?

- Da, m-am îmbătat cu iubire. N-ai vrea să bei cu mine?

Mă priveşte încruntat, îl trag de bluză, închid uşa şi sar pe el. Jacob mă împinge uşor. "Maris... Marissa!"  M-am oprit din ceea ce făceam privindu-l cu teamă. "Ce te-a apucat??"  Nu scot niciun cuvânt doar îl privesc. M-aşez pe pat cu privirea în pământ. Vine spre mine. Se pune lângă mine iar apoi mă îmbrățişează. "Voiam doar să-ți arăt cât de mult... te iubesc. Dar observ că, încă nu eşti pregătit. Nu-i nimic." M-am ridicat de pe pat ieşind din cameră.

Perspectiva lui Jacob.

Când să-i zic ceva, ea deja iesise lăsându-mă singur aici. Mă uit spre geam şi-l văd pe Fabio urcându-se pe fereastră. Ce dracu caută ăsta aici? Şi de ce nu a venit pe uşă. "Ma... Jacob! Ce faci aici singur?"  Îl privesc nedumerit şi căutând răspunsurile la întrebările pe care le aveam în minte.

- Tu pui întrebările? Ce dracu faci pe geam? De ce nu ai intrat pe uşă? Vrei să te vadă lumea că eşti un ciudat?

- Frate, zi mersi că nu mi-am folosit puterea. Îmi dau ochii peste cap şi-l ajut pe tăntălău să se ridice.

- Deci, tot nu mi-ai răspuns. Ce cauți aici singur? Suferi?

- Vede-ți de treaba ta. Ies pe uşă căutând-o pe Marissa.

Perspectiva lui Fabio.

Cât pe ce! Era să ne prindă. O voce feminină mă face să mă întorc şi când o văd îmi vine să mă duc în lume. Cum dracu ne-a găsit? Merg spre ea grăbit. Ea zâmbeşte mişeleşte şi-şi dă părul pe spate, cu acelaşi comportament pe care am cunoscut-o pentru prima dată.

- Cathrine. Ce cauți aici?

- Mă bucur să te revăd, iepuraş. O vedeam cum râde.

- Lasă şmecheriile. Ce vrei? Şi cum ne-ai găsit?

- Am venit să vă spun că mi-a fost dor de voi băieți, câte prostii făceam împreună.

Am dat de dracu! Asta îmi va îngreuna treburile. Trebuie să fac ceva ca să scap de ea cât mai repede. O idee... O idee. Jacob!! Va fi fericit când o va vede pe fosta lui... Nu vreau să mai continui că mi se face rău. Am luat-o de mână și ies cu ea din cameră. Îl căutam de vreo zece minute și nu dau de el. Ar trebui să-l sun. Scot telefonul din buzunar și-l apelez. Hai răspunde odată!

- De ce mă suni? Răspunse într-un bun sfârșit.

- Vin-o în sufragerie. Avem o problemă. Și mișcă-te odată.

- Zii, care-i problema? M-am dat la o parte și îi picase fața.

- Fabio! Ce caută asta aici? Ai adus-o tu?

- De ce aș face chestia asta? Știi foarte bine cât o urăsc, că și acum dacă mi-ai zice să-i dau foc aș da fără să mă mai gândesc.

Cathrine chiar nu putea să se abțină și îi sare în brațe lui Jacob sărutându-l iar în momentul acela Marissa cobora scările împreună cu Marie. Se uită spre noi și rămâne acolo. Nu-i una bună... Merg spre ea dar mă împinge mergând spre cei doi. O ia de păr pe șatenă și o trage înapoi făcându-și loc ca să dea ochii cu el. Jacob o privea șocat, îi doresc tot binele din lume ca fratele meu să nu facă cunoștință cu... O palmă micuță îi întoarce capul și pleacă.

Fug după ea dar nu puteam deloc s-o opresc. Până la urmă am prins-o de încheietură întorcând-o cu fața spre mine. Ochii aceia de căprioară erau umezi și umflați de la plâns. Se uita la mine iar eu o iau în brațe.

- Poate nu o să mă crezi, dar n-a fost vina lui Jacob.

- Este okey, Fabio. Ești fratele lui, trebuie să-i iei apărarea. Dar să-i transmiți că... Nu mai există pentru mine. Când să plece, nu pot s-o las așa.

- Nu. Nu-i face asta... Jacob, te iubește. Îl vei distruge! Iar tipa aia este o persoană nesuferită care vrea să-i aibe pe toți. Pentru el nu înseamnă nimic.

- Dacă era așa de ce nu a venit el după mine? Sincer, apreciez că încerci să-l ajuți. Ești un băiat superb, Fabio. Va fi norocoasă fata pe care o vei alege să-ți fie alături.

- Dar Marissa... Ea plecase deja. Într-un timp apare și Jacob respirând sacadat.

- Unde este? Eu nu scot niciun cuvânt.