Chasing the Sun

Gelozia

Perspectiva lui Jacob.

Iau din cuier paltonul din piele şi pornesc spre secție cu motocicleta primită de la unchiul meu care din păcate se află în Transilvania. Este mare pericol cu el. Mai mult el ne-a crescut. Îmi este dor de verile alea în care vandalizam case, să le facem farse vecinilor... mai ales când mergeam cu colindul de Crăciun. În maxim 10 minute am ajuns. Doi polițişti nu mă lăsau să intru.

În acel moment văd pe fereastră doi tipi care se îmbrățişeau şi că unul din ei a atins cu buzele de gâtul ei. Strâng pumnul şi plec punându-mă pe o bancă. Un minut trecuse că cei doi au ieşit din clădire. S-au urcat în maşină pornind numai decât de pe loc. Fug spre motocicletă încercând să-i prind de la urmă.

Perspectiva lui Marissa.

Fabio s-a oferit să mergem amândoi la o cafenea ca să ne cunoaştem mai bine. Şi partea amuzantă este că ne înțelegem de minune. Dar stați liniştiți nu va fi nimic între noi doar o prietenie foarte strânsă, el şi acum îmi spune că-i place să-mi spună "cumnată". Chiar dacă mă întristează lucru ăsta. Kelly ne aduce comanda, iau o gură din cafeaua recomandată de el şi chiar are dreptate. Este superb de bună.

Îl văd cum mă priveşte cu zâmbetul pe buze. Apoi îşi pune dantura perfect albă la înaintare şi nu întelegeam de ce.

- Ce este? Îmi arăta zona unde sunt murdară. Oh, la naiba!! M-am făcut de râs.

- Ai frişcă pe buza de sus. Voiam să şterg dar el mi-a luat-o înainte cu un şervețel. Cum face de obicei.

- Mulțumesc... cred că puteam să mă şterg şi eu. Zâmbesc şi el la fel.

- Stai liniştită. Mi-a făcut plăcere să-ți iau frişca de pe buză într-un gest gentil. Nu ca orice mitocan prin a fura un sărut de la o fată.

- Hoopa... dintr-o dată s-a trezit modestia. Începe să râdă.

- Eşti cumnata mea. Trebuie să am grijă de tine să nu te fure cineva. Că m-ar mânca de viu Jacob.

Mi se şterge zâmbetul într-o secundă şi îmi pică privirea în pământ. Cât am încercat să scap de acest nume din mintea mea, mă urmăreşte peste tot. Chiar nu mai vreau să am de-a face cu acest nume. Două degete îmi ridică privirea şi privindu-mă cu părere de rău. Se ridică de pe scaun şi-mi atinge cu buzele lui obrazul. Dintr-o dată am auzit o motocicletă care pleacă în direcția opusă.

- Îmi pare rău. Nu am vrut să aduc vorba de el.

- Stai liniştit, sunt bine. Doar că nu înțeleg un lucru: de ce toate astea care mi se întâmplă acum s-au hotărât să mă lovească deodată?

- Cine ştie? Poate vor să te ajute să-ți dai seama sau să un indiciu de cine ai putea fi. Toate vin cu un scop: bun sau rău.

- Măcar dacă veneau pe rând. Aşa dintr-o dată... îmi urează moarte sigură.

- Eu cred că-i invers. Uite, uneori, chestile astea te ajută să-ți dai seama cu ce oameni poți sta de vorbă sau să-ți găseşti alesul. Toate au rostul lor.

***

Deja se făcuse prea târziu, mă scuz în fața lui Fabio pentru că mi-a ascultat toate prostiile şi că într-un fel mi-a fost alături. Fabio chiar este o persoană de excepție. Şi când am zis faza cu "fata pe care o vei alege, va fi foarte norocoasă", nu am mințit. Mă rog pentru el ca să-şi găsească cineva după inima şi placul lui care să-l înțeleagă, după cum am observat... lui îi place să fie descoperit. Dar sunt sigură că-şi va găsi perechea.

Se ridică de pe scaun ajutându-mă cu haina. Ieşim amândoi deodată din cafenea şi mergem spre maşină.

***

- Îți mulțumesc pentru seara asta minunată, Fabio.

- A fost plăcerea mea. Poate o să ieşim mai des în forma asta.

- Ok. Noapte bună Fabio. Îl iau în brațe şi-i dau un pupic scurt pe obraz.

- Noapte bună. Îmi zâmbeşte apoi plec spre uşa de la intrare.

- Ne vedem mâine la şcoală. Striga după mine.

Îi fac cu mâna şi până la urmă a plecat  şi el. Mama cu tata probabil sunt în camera lor; mă descalț de teneşi, jacheta o agăț în cuier apoi merg la mine în cameră. Deschid uşa, aici era beznă totală. Aprind lumina dintr-o dată mă speri, iar o siluetă masculină stătea pe fotoliu de parcă m-aştepta. Era Jacob. Ce mai vrea acum? Nu am fost destul de clară să mă lase în pace?

- Bună seara, Julieta. Mda văd că are chef de glume.

- Bună şi ție, Conte Dracula. Îi apare un zâmbet pe față.

- Roman, nu era Dracula în el. Dar în fine. Unde ai fost? Nu se mişca din fotoliul ăla.

- Aceeaşi întrebare o am şi eu, dar o s-o modific. Ce cauți aici? Şi nu eşti cu...

- Ooh... iar revenim la acelaşi subiect. În momentul acela se ridică.

Se apropie de mine uşor iar eu nu mă clinteam deloc de pe loc. Dar în schimb îmi mut mâinile în sân. S-a teleportat în spatele meu, îmi dă părul la o parte şi începe să-mi sărute umezindu-mi gâtul apoi mâinile lui aterizau pe bazinul meu trăgându-mă spre el. "În seara asta te iert pentru ce mi-ai făcut azi. Dar ar fi bine să nu se mai repete."  Mă întorc cu fața spre el.

- Ce crezi că faci, ha? Te lingi cu Cathrine apoi vii la mine să-mi spui ce să fac.

- Ți-am explicat de o mie de ori, Mary!! Ridicase un pic tonul. Cathrine şi cu mine nu a existat niciodată. Nici de distracție, ok? Ce nu înțelegi că pe tine te vreau şi că pe tine te iubesc.

- ... Nu mai ridica vocea la mine, da? Nu eşti tatăl sau fratele meu ca să țipi la mine. În acelaşi timp ridicasem şi eu glasul.

Privindu-mă încruntat probabil se enervase. Îmi pun palma pe frunte plimbându-mă de colo-colo. Mă prinde de ambii umeri privindu-mă în ochi. Îşi apropie buzele de ale mele formând un sărut uşor. Mi-a dat cât un pupic pe secundă apoi îl dau naibii de orgoliu şi începem să ne sărutăm cu patimă. El îmi mângâie uşor obrazul cu degetul lui mare.

Coboară ambele mâini pe coapsele mele strângându-mă încet. În acel moment, i-am dat paltonul jos, îl trag cât mai mult de mine încât am căzut pe spate în pat. Îl mângâiam pe umerii lui lați, îşi dă tricoul jos apoi revine la sărutul nostru fierbinte. M-am ridicat în fund, el m-a ajutat să-mi dau maieul jos şi începea să-mi sărute gâtul. Mă strângea cât mai tare de coapse, chiar că-l înfierbântasem!

Dă uşor cu limba în zona gâtului, un mic sunet se auzise între gura lui şi gâtul meu. În acel moment mi-am adus aminte că este vampir şi-l împing numai decât.