Chasing the Sun

Reîntoarcere.

Perspectiva Marissei.

Eram afară pe o bancă de lângă un stejar. Primesc un mesaj de la un număr pe care nu-l cunosc şi în acesta scria. "Vrei să ştii unde ți-este sora? Vino la adresa asta: Pubul de acum 2-3 nopți. Şi vreau să vii singură."  Cine dracu este ăsta? Şi de unde ştie că eu îmi caut sora? Ceva-i putred aici! Sigur va vrea să obțină ceva. Ok, voi merge diseară să văd cum stă treaba. Cineva îmi pune mâinile pe umeri întrebându-mă ce fac iar eu închid ecranul.

M-am întors cu fața şi era Ethan. Tipul ăsta chiar nu se lasă cu una cu două. Îi place să mă calce pe nervi. Încerc să fac, să apară un zâmbet cu toate că era fals de toată frumusețea. El se pune lângă mine, scoate o cutie în care avea... jeleuri? Ce dracu face cu astea? Ştie că, avem cantină, nu? "Stai liniştită, nu-s jeleuri. Sunt ceva care m-a ajută să-mi revin dintr-o stare mai proastă."  Priveam speriată spre acele jeleuri iar el îmi întinde cutia şi refuz politicoasă.

- Stai să înțeleg. Te droghezi cu aşa zise jeleuri? El începe să râdă.

- Nu măi, niciodată nu am folosit aşa ceva şi nici nu voi folosi vreodată. Astea sunt ca nişte vitamine, doar că sunt pentru stare.

- Mă rog, şi de unde ai făcut rost de asta? Ia de acolo un jeleu şi mi-l întinde spre buze.

- Stai calmă, nu te otrăvesc. Gustă să vezi cum este.

Se uita la mine încrezător apoi muşc un pic din jeleu. Hmph... ăsta este jeleu. Cumva m-a păcălit? Numai ca să gust? Şi de cât timp nu am mai mâncat; jeleu pe care l-am muşcat i l-am luat din mână şi-l mâncam fericită.

- De unde ai ştiut că-mi plac jeleurile astea? El zâmbeşte ruşinat şi priveşte spre pământ.

- Am ştiut pentru că, d-astea mâncam împreună. Când eram pe vremuri cei mai buni prieteni, mai ții minte? 

- ... Da. Mă întristez şi-mi mai dă un jeleu. Îmi pare rău Ethan.

- Pentru ce? Încearcă cumva să mă tragă de limbă?

- Ştii foarte bine. El nu mai spunea nimic.

- Marissa, ştii? Eu niciodată nu te-am urât. Dar ştii şi tu destul de bine că, anturajele pe care le alegem ne schimbă fără să vrem. Dar niciodată nu m-a făcut să te urăsc sau să-mi bat joc de tine... SAU!! Să încerc să mă culc cu tine după bal. Oricum nu eram în stare să-ți fac asta niciodată.

Mă lăsase fără cuvinte... Ethan pe care-l ştiu, nu s-a schimbat. În tot acest timp a jucat un rol. Acum, nu înțeleg un lucru de ce îmi spune toate astea acum? Chiar nu ştiu ce să mai cred, iar Marie avea dreptate. Ethan este super de treabă şi că nu gândeşte ca toți băieții din grupul lui. Nici chiar David... care nu-l suportam de nicio culoare. Dar mi-a demonstrat că o iubeşte enorm de mult pe Marie.

Şi nu-mi vine să cred că spun asta... dar sunt mândră de Marie că nu m-a ascultat.

***

- Bună din nou... Marissa sau Mary. Cum vrei să-ți spun?

- Iar tu, ar trebui să fii... îmi zâmbeşte.
- Aaron, tânără domnişoară. Eu sunt cel care ți-a trimis mesajul. Am observat de curând că... îți cauți sora pierdută.

- Şi mă rog de unde ştii, tu asta? Îşi toarnă în pahar wiskey şi se aşează pe fotoliu.

- Mi-a şoptit o păsărică. Gustă din lichidul maroniu.

- În fine! Trecem peste, ce vrei de la mine? Se ridică în picioare şi apropindu-se de mine

- Suferința... unui bun prieten care m-a trădat. Iar eu îi voi demonstra că s-a pus cu cine nu trebuie.

- ... Ok, ok. Deci, la voi vampirii toate sentimentele, trăirile sunt dublate dar totuşi nu mă băgați pe mine în aceeaşi oală. Nu mă interesează de trecutul nimănui şi nici de durerile voastre de trădare. Aşa că, nu te mai juca cu mine alba- neagra.

- Hm. Sunt impresionat. Dar ai uitat un lucru sau nu-l ştiai. Vampirii se țin de cuvânt şi vei primii ceea ce-ți doreşti tu.

- Aha, da sigur! Niciodată nu o să vă duceți toți la dracu. Din păcate nu se îndeplini vreodată chestia asta. Dar chiar nu ştiu cine va adus aici.

Perspectiva lui  Fabio.

Mă gândesc, unde ar putea pleca Marissa la o aşa oră târzie? Sigur va creea o problemă mare sau medie, niciodată nu va fi mică. Jacob intră nervos pe uşă, o trânteşte de perete şi fuge spre camera lui. Dacă-i spun lui Jacob că Marissa a plecat singură... sigur se va duce după ea. Mai bine mă duc eu după ea.

M-am ridicat de pe canapea, îmi iau jacheta şi cheile de la maşină apoi ies val vârtej pe uşă. Mai merg puțin şi dau de un tip, sincer să fiu l-am mai văzut undeva... parcă, la liceu, nu? El vine spre mine hotărât şi rămân în acel loc.

- Cred că, tu eşti Fabio, nu? Îmi ridic sprânceana şi aştept să continue.

- Te-am văzut mai apropiat de Marissa. Eşti prietenul ei?

- Aah... nu? Sunt cumnatu ei. De ce întrebi?

- Pentru că, am văzut-o pe Marissa că intra pe uşa de la un pub din Milktown. Imediat îmi picase fisa.

- Bine, mulțumesc pentru informații. Îl bat pe umăr şi mă opreşte.

- Vreau să vin cu tine. Vreau s-o ajut.

- Nu ai cu ce.

Perspectiva lui Jacob.

Intru în camera unchiului meu care citea o carte stând pe pat cu veoza aprinsă şi cu ochelarii de vedere la ochi. Trag aer în piept şi bat în uşă. Se uita la mine iar un zâmbet îi apare pe chipul bolnăvicios. Păşesc înăuntru timid, el încerca să se ridice în fund iar eu îl ajutam. Niciodată nu am vorbit cu unchiul meu despre femei chiar dacă a avut o viață lungă şi plină cu gagici, care pe vremea lor le credeau sexy.

Trag un scaun lângă pat şi căutându-mi cuvintele pentru a-i spune unchiului.

- Ia zi, nepoate, ce te frământă? Că văd că ai o moacă plouată. Începem amândoi să zâmbim.

- Unchiule nu ştiu cum să încep. Este o tipă de care îmi place din copilărie... dar nu ştiu ce a îndepărtat-o aşa de brusc de mine. Ne certăm de fiecare dată când ne întâlneam şi nici la liceu nu mă mai bagă în seamă. Chiar nu ştiu ce i se întâmplă, cine a împins-o să facă asta?

- Ajunge, nepoate. Am înțeles chestia. Dar poate că se poartă aşa că... poate ai rănit-o cineva, chiar tu. Îmi aduceam aminte când am muşcat-o.

- Femeia nu întotdeauna este o ființă ne-nțeleasă. Noi bărbații suntem prea proşti. Ştii de ce zic asta? Pentru că durerea ei este scrisă pe fața ei, este destul de evindentă. Dar aşa suntem noi... gogomani.

- Din când în când trebuie să ne mai şi gândim la ce simte ea şi de ce. Nu ştiu dacă ai înțeles. Apropo, cine fata?

- O cheamă Marissa. Şi este cu mine în liceu.

- Ooh, Marissa! Este o fată foarte cuminte, cu minte, deşteaptă. Le are pe toate. Şi cum ți s-a pus pata pe ea.

- Mi-a plăcut din prima zi când ne-am văzut.

Heeei!! Sper să vă placă acest capitol care l-am scris cu greu, dar sper să fii ieşit ceva calumea.