Chasing the Sun

Invitația

Perspectiva Marissei.

Stau aici legată de acest scaun mai mult de jumătate de oră şi mi-e un somn de mor. Simt cum ochii mi se închid forțându-mă să adorm aici. Uşa se deschide iar unul din băieții lui Nikolas; unul dintre ei mă dezleagă şi celălalt mă ia de antebraț dar nu strâns. Ce gen de răpitori sunt aceştia? Mergem spre un birou foarte mare; acolo se afla o tipă pe scaun îmbrăcată provocator, îşi întoarce un pic capul apoi se întoarce.

Nikolas s-a ridicat de pe scaun şi-a aranjat un pic sacoul apoi vine spre mine cu zâmbetul pe buze. Îmi ia mâna şi se apleacă spre urechea mea. "Am un rol pentru tine. Vei juca un rol foarte important. Fii foarte atentă la cuvintele pe care spun".

- Ea este nepoata mea Rebecka. Dau din cap în semn de "îmi pare bine de cunoştiță".

- Okey, fetelor. Eu am să plec pentru că am puțină treabă cu organizația. Între timp vă mai cunoaşteți. Mi-ar place să stau mai mult dar... nu voi întârzia iubito promit.

- Este ok... dragule. Îmi sărută uşor obrazul.

Nikolas a plecat şi rămăsesem doar eu cu ea. Minunat! Acum sunt iubita unui mafiot. Lucruri mai îmbârligate de atât, pot exista? O vedeam pe aşa zis-a Rebecka care mă urmărea cu privirea, m-am pus pe scaunul lui privind-o cu zâmbetul pe buze. Ea era non-şalantă. Dură fata!

- Deci, tu eşti noua lui pradă. Îmi pare rău pentru tine.

- Ce vrei să spui în chestia asta? Ea surâde şi se apropie de mine.

- Uite cum facem, ca să înțelegi. Chiar crezi că unchiul Nikolas te iubeşte cu adevărat? Se simte mirosul de om aici.

- Ok, am înțeles de la început. Vrei ca unchiul tău să fie în siguranță. Dar stai calmă, am eu grijă de asta. Îi fac cu ochiul apoi merg spre barul din birou.

- Apropo, câți ani ai? Îmi torn în pahar un lichid maroniu.

- 16. În viața de muritor dar eu am cu adevărat 1600 de ani.

Încerc să par naturală chiar dacă mi-era o frică de muream. Iau o gură din lichidul acela. Rebecka vine la mine şi se rezema de bar.

- Rebecka, eu îmi doresc ca noi să ne înțelegem, dacă vrei putem fii mai apropiate.

Perspectiva lui Cathrine.

Oof, Fabio!!! Simt că adorm aici! Te gândeşti de trei ore la ce să facem. Până atunci se trezeşte şi Jacob care îşi încleştează pumnii venind furios spre mine. Eu doar îl privesc ne temătoare. "Ce cauți aici? Cum îți permiți să intri în casa mea?" Aşteptam ca incendiul ăsta să se mai domolească ca să pot vorbi normal cu el. "Răspunde-mi odată!" .

M-am ridicat în picioare oftez apoi îmi pun mâinile în sân.

- Unu la mână: Casa asta, nu este numai a ta; doi la mână: Am venit să vă avertizez de un lucru şi trei la mână: sunteți ca şi morți. Sincere condoleanțe!

- Despre ce dracu, avertizare vorbeşti!? Îmi plescăn buzele.

- Belinckov. Este aici. Şi să sperăm că nu este nevoie să reamintesc un lucru important ca să lămuresc pe alții de ce se află aici. Cum ar fii, trădarea.

- Nenorocitul. Pun pariu că Aaron i-a spus că ne-am adăpostit aici.

***

Perspectiva Marissei.

Ca să vedeți cât de drăguț poate fii Nikolas cu mine. Mi-a asigurat o cameră unde să stau. Un tip intră pe uşă cu o hârtie în mână, mi-o oferă iar eu o deschid cu nerăbdare. O invitație la bal mascat? Cee? Ce plănuieşte acest Nikolas? Nu-i nimic voi afla în curând. Întorc invitația şi pe spate scria "Să fii cea mai frumoasă. Te aştept în sala unde se va desfăşura cu totul."  Mă uit spre dulap şi văd o rochie lungă până în pământ şi superbă din catifea, iar culoare era un albastru închis.